Wendy-o viață învăluită în mister

Răpită

Dedicat The_sad_not_happy

     Tatal Briannei veni speriat din cale-afara.Puse vesnica intrebare ,,Ce s-a intamplat?!",la care eu am raspuns disperata,cu ochii in lacrimi:
    -A..a disparut!tremuram...dar si el la fel.Isi trecu mainile prin par,nebun de durere...era ultima si singura persoana importanta din viata lui.Si a pierdut-o...
    -Cum am putut fi asa de orb?Amanda avea dreptate!Nu trebuia sa ma incred in tine..sigur esti implicata in treaba asta...Fa-ti bagajele si pleaca din casa mea!Si eu care mi -am deschis bratele in fata ta cu caldura si iubire!.. Oh, ce prost am fost!...
    Poftim?!Cum putea sa creada asta...nu stiam.Am inghitit in sec,iar gustul amar al dezamagirii imi statea pe constiinta,staruitor.Deci,mi am luat rucsacul,am impaturit hainele si mi am asezat lucrurile.
     Am inchis usa casei,asemeni unei porti dupa care sperantele si visele mele prindeau viata.Acolo,langa Brianna am simtit pentru prima data parfumul dulce al copilariei,mai frumos si mai infloritor ca niciodata...Acum,insa,destinul imi luase pentru totdeauna acest dar uimitor,perioada cea mai frumoasa din viata oricarei persoane,dar nu si a mea...Inca o zi , inca o fereastra inchisa.De ce imi parea atat de rau?De ce simteam cum mi se sfasie inima?Doar eram obisnuita cu asta.Sa fiu alungata...
     Atunci,ploaia isi facu aparitia,picaturile reci cazand pe pielea mea fiebinte ca intr-un joc de lumini nocturne...Singuratate...regret...esti un nimeni-pentru toti!
    Vocea mamei imi rasuna in minte...am clacat.Si am cazut in genunchi,pe trotuar,plangand...Dar nici lacrimi nu mai aveam.Nu mai aveam nici macar tristetea...eram stoarsa de puteri si sentimente.Am zacut minute intregi astfel,nici macar o persoana observandu-ma!Inca imi amintesc cat de frig a fost in ziua aceea...Si acum vad cum mii de fiori imi trec,pe sira spinarii!Au fost adevarate clipe de cosmar....
    Nu aveam ceas,asa ca m am luat dupa intuitie si m-am ridicat...Degerasem!Nicio parte a corpului nu-mi mai era activa...Mainile,picioarele nu mai raspundeau comenzilor:stiam ca sunt pierduta.Atunci,un gand m-a strafulgerat...vechea mea casa!Era in renovare si cred ca este inca deschisa.Cu un ultim efort,am mers in pas grabit catre fosta locuinta.Ma strecurasem printre materiale,lemne si diferite tipuri de vopseluri pentru a ajunge in camera mea.
     Acelasi pat,aceleasi lucruri de demult...Chiar daca nu era atat de stilata,moderna,acolo fusese ,,cuibusorul" unde plangeam , radeam...unde,ei bine, eram EU!Eu insumi.Primeam in schimbul afectiunii parintilor , tipete,urlete ...Am trecut prin multe chinuri,stiu cum e sa traiesti fara un parinte,intr-o familie destramata in care simti ca...nu existi...nu te potrivesti.Tocmai de aceea trebuie sa aflu locatia Briannei...sa o scot de acolo!De oriunde ar fi.Insa cum?!
     ,,-Haide,draga Ben...Intra!Aici va fi noul nostru camin!Cu banii nemernicului de Michal,vom avea una dintre cele mai luxoase case din New York!"era glasul ,,nefericitei" doamne Kally.
    ,,-Nu spuneai ca ai terminat cu el?"acesta era asa-numitul Ben
    ,,-Ba da!Cum sa nu?!Eu pe TINE te iubesc!Doar ca odata contribuirea ta la rapirea fetei,va plati milioane de dolari pentru a-si mai vedea ingerasul!"un ras plin de rautate incheie discutia incredibil de revoltatoare...Ei au facut-o!Ei au rapit-o pe Bri!Afara,ploua in continuare,ca si cum cerul ar fi plans cu sute de cristale limpezi...Si el stia cat de greu e sa supravietuiesti printre oameni,cu ura ce le stapaneste inima de piatra.Parca erau fiare insetate de avere...Mi am spus-o de multe ori ca populatia e ca o jungla,prin care daca nu reusesti sa te feresti de pericole,vei fi absorbit in neantul vietii umane.
     Revenind pe aceasi unda cu realitatea,m-am decis sa ii urmaresc...Asa ca am urcat in portbagajul masinii lor si am astepatat sa ajunga la destinatie...Se oprira brusc.Intre timp,am fortat incuietoarea si am iesit.Era un fel de tunel subteran foarte lung,luandu-ma dupa licarirea lumanarii tinuta de Ben.Trage de un fel de poarta imensa,antica...dupa ea o lumina orbitoare si...prietena mea!
     -Cum te mai simti,dulceata?intreba barbatul cu un ton sarcastic.
    -Sunt legata de un zid cu un lant de ambele maini...crezi ca as putea sa ma simt bine?!Si cum ai putut sa il tradezi pe tata?!Halal prieten!...
     -Am nevoie de bani,pustoaico!Iar eu si Ama (Amanda) vom ii vom imparti.TU ne vei imbogati!
    -Niciodata!Puteti sa ma tineti inchisa aici cat vreti...
     Era atat de slabita!Trebuia sa fac ceva,chiar daca insemna sa imi pun in pericol viata...Cei doi mersera pe terasa de alaturi razand si facandu-si planuri.Nu erau prea imprevizibili,caci nu inchisera incaperea in care Brianna zacea,intinsa pe un balot de fân.
     -Ah,cat ma bucur sa te vad...nu o sa mai pun alte intrebari!Te rog!Scoate-ma de aici...Cheile sunt agatate in afara camerei.
    Am procedat in tocmai...Totul parea ca merge,ca prinde culoare!
  -A...Wendy!Iti multumesc nespus!ma imbratisa ea , in timp ce mergeam.Tata o sa fie asa mandru de tine!Sigur o sa uite absolut toate amintirile urate!Am uitat sa iti spun...fereste-te de cainele acela.E foarte periculos!
    -Ai grija!...Sa nu te muste.Stai prea aproape!i-am spus grijulie.
    Dar sfatul meu fuse nefolositor,caci...ii insfaca piciorul,iar ea cazu la pamant.Nu pot sa descriu acele clipe...Ma doare si acum sufletul ca nu am reusit sa fac nimic.Inmarmurisem-ca o stana de piatra.
     Era...inca vie?Poate ca     Brianna da,dar eu nu.Nu mai sunt din clipa in care am incetat sa fiu iubita...

      #Wattys2016