Wendy-o viață învăluită în mister

Intre cer si pamant

    M-a luat de mana,foarte speriata si confuza...A deschis usa carcerei,care scoase un scartait asurzitor,de parca si ea se simtea ingrozita de canonul sortii mele.Sectia de politie era in agonie si toate luminile erau stinse...Nimeni nu supraveghea zona sau...cel putin asa se putea observa cu ochiul uman.Insa,dintr-o data o umbra imensa se indrepta furioasa spre noi.Atunci,Wittany isi dadu jos gluga de la geaca de trening si facu cativa pasi inainte:
-Buna seara,doamna Silvy!
-Wittany?!Ce cauti aici,draga?Trebuia sa fii acasa.Johny ce face?Stie ca esti aici?
In fata mea,se afla o femeie destul de in varsta,aproximativ 60 de ani,blonda,inalta si foarte palida.Era si ea o politista,supraveghetoare,avand uniforma pe masura.O singura intrebare ma intriga:de ce ea..o cunostea pe sora Briannei?
-Amm...nu.Nu stie ca sunt aici.E...pai...plecat dupa-dupa,repeta incurcata,le-gume!Oh,da,muulte legume!Ardei,rosii,castraveti,ceapa...
-Termina!am rostit cu jumatate de gura.Nu stii deloc sa minti...de altfel,ca si mine.
Marturisisem,dar trebuia sa o fac.Era caraghioasa!
-Scumpo...stiu ca nu spui adevarul!Dar,cine e fata asta?
Un zambet,lung si fals,se desena rapid pe chipul meu...
-Ea e sora mea,despre care v-am povestit,Brianna.Am vrut sa o vedeti personal.
Era prima data cand a fost foarte convingatoare!De aceea,doamna Silvy se apropie si imi arunca felurite complimente
la care am raspuns cu o privire plictisita...
- Ah,ma bucur sa te cunosc!La ora asta atat de tarzie,insa.Trebuie sa plecati!Pe aici!
O urmasem si atunci cand usile grele ale inchisorii se inchisera am rostit:
-Cine esti tu si cum ai ajuns aici?!
Atunci,in lumina lunii si a felinarelor,am vazut-o deslusit:un par roscat,doi ochi albastri si un nas ascutit imi taiara rasuflarea...era frumoasa...foarte frumoasa.
-Sunt Wittany Walys,dupa cum stii prea bine si nu sunt moarta.In ziua in care am plecat de acasa...in ziua accidentului,l-am cunoscut pe John.Nu aveam unde sa locuiesc atunci,iar vremea era napraznica...A trecut mult timp,si ne-am casatorit.Am aflat astfel de Layla,prin intermediul mamei lui,ce lucreaza aici....si apoi de tine.De aceea am venit in graba!Esti o persoana apropiata suroriu mele si m-am gandit ca stii cum este.
Lumina de pe chip,imi disparu...Nu puteam sa ii spun cu adevarat ce se intamplase,caci... m-ar fi urat.

-De-Desigur!E...bine.Unde plecam acum?
-Acasa...fosta mea casa.Mi-e atat de dor...

Minciuna mea nu ma duse prea departe.Acum afla totul...ce sa fac?

-Insa,mai e ceva ce trebuie sa iti zic...Pai...
Atat de nerabdatoare ma privea,cu sufletul la gura
-...e la spital!
Se opri si astepta.Nu constientiza inca ce se intamplase.Nu credea...nu voia sa creada.
-Cum?!
Am incercat sa o calmez,spunandu-i ca era ranita la picior...ca era inca in viata.Dar,vina imi apartinea in totalitate...Teama ma paralizase!

I-am dat adresa si a fugit ingrozita intr-acolo.Eu,totusi,ramasesem singura,in intunericul acelei nopti de vara...Umblam prin strazile New York-ului,in liniste.Deodata,zarisem o casa cu luminile aprinse.M-am apropiat,dar nu am mai continuat sa merg pana in dreptul usii,caci recunoscusem oarecum dezamagita locuinta actuala a Amandei...Am privit scurt pe geam,apoi...

Ce a urmat apoi?Imi aduc aminte un singur miros intepator...si....Eram legata de masa,cu mainile si de picioare.Ma simteam...inconstienta?!Nu vedeam prea clar si auzeam sunete infundate.Capul,ma durea ingrozitor.

-Neata,papusico!Ai dormit bine?

    Era vesnica voce a mamei...Eu,insa,ma saturasem sa ma tortureze prin orice intermediu posibil,asa ca m-am dezlantuit si ca raspuns am scuipat-o.

-Ahh!!tipa isteric.Imi dadu cred...ca vreo 10 palme,dar mai ales eram pe cale sa imi sparg timpanele din cauza urletelor ei.Vei plati pentru asta scump!adauga.
-De ce m-ai adus aici?Ca sa ai pe ce sa te amuzi?
-Nicidecum...Daca vrei sa îi mai vezi vreodata pe cei din familia Walys,va trebui sa ramai aici...daca nu vrei ca domiciliul lor,de milioane sa fie spulberat in mii de bucatele....un ranjet dispretuitor incheie grandios fraza.Am acolo butonul pe care cu o singura atingere...bum!Deci,ce spui?
-Ce-ce vrei de la mine?am rostit derutata.
-Buna intrebare!Vreau medalionul de la gatul tau!

    Nu am mentionat niciodata de lantul pe care il port zi si noapte cu mine...chiar daca pana astazi nu am stiut de unde sau de la cine il am,puteam simti legatura puternica dintre ... noi
.Acesta reprezenta o cheie de argint,dar nu am aflat pana la vremea acee ce anume deschidea.

-Nu!
-Bine...sa vedem ce face micul meu butonas...acum!
Cand degetul sau aproape atinse suprafata acestuia,am strigat,sugrumata:
- Stai!...O sa fac tot ce vrei...Numai nu!Nu asta!lacrimile isi facuseara aparitia,din nou.Durea atat de tare...Ia-l!
-Foarte frumos!Stiam eu ca ne vom intelege,candva.

     Am lasat-o sa il desprinda...Parca se rupea o particica din mine,fara de care eram incompleta!In noianul de sentimente ce imi strabateau inima si trupul,am auzit infundat,in mintea mea..un tipat:,,Wendy!".Era atat de familiar,dar in acelasi timp stiam ca nu mai auzisem vreodata acel glas.

    Dupa ce il avea in ghearele ei murdare,ochii albastri se inverzira de ura...si nu as putea descrie in cuvinte acel zambet ce se schita pe chipul ei...atat de fals!

   Pleca din camera,incuie usa de la intrare si disparuta a fost.Intre timp,eu am incercat in zadar sa ma dezleg,sforile erau prea stranse.Minunat!Acum telefonul ei suna incontrolabil...nici macar nu il puteam opri.Dar,persoana respectiva trinise un mesaj vocal:
    ,,-Daca ai fata,si mai ales cheia ne intalnim in fata casei Ross...nu uita!Imparti prada si cu restul benzii,astfel s-a dus intelegerea noastra! Cod:07"

     O,Doamne!Mama a luat medalionul meu...ce deschide usa...vedetelor de la Hollywood?!Ce legatura am eu cu asta?Pe masura ce clipele trec,devin din ce in ce mai confuza.Intrebari fara raspuns...
     Sunt blocata pe taramul acesta,intre cer si pamant,intre viata si moarte.Ratacesc ca un spirit printre oameni...Imi voi sfarsi misiunea de visator candva?

   #Wattys2016