I kill you. [SasuSaku]

Iertare?

Sakura pov.

Deci... Prostii aia nu au avut bani pentru a îmi platii mie cautiunea deci a trebuit sa plec cu acei gaborii. Si uite-ma acum aici pe patul acesta putrezit si deloc confortabil, cu acele 3 proaste care au vrut sa ma bata si nu au reusit nici asa cu piciorul asta facut varza si cu o mana rupta. Ce pot spune. Zdrente. Stau si ma plictisesc iar sentinta mea va fi judecata maine. Acum depinde de judecator ce verdict va da. Dar daca va fi un judecator platit stiu deja ca majoritatea dusmanilor mei imi vor capul pe tava deci sunt 100% ca el imi va scrie sentinta cu moartea. Cu gandul asta adorm pe patul acela imputit. Imi doresc sa fiu in casa mea cu Otaku si cu prostul ala cu tigrul si cu caldura si patul meu ala moale. Adorm cu gandul la cei de acasa si care ma asteapta si nu imi dau seama cum se face dimineata. Sincer nu stiu ce ora este, nu stiu in ce data suntem habar nu am nimic. Stiu doar ca este dimineata. Ma intorc pe partea cealalta doar ca sa nu mai imi vina acea lumina cretina in ochii si incerc iar sa adorm. Dar ce? Pot? Sa ma fereasca Dumnezeu de asa ceva. Ca toti cretini ma trezesc chiar cand este somnul mai dulce.

- Hey, jigodia din padurea adormita, ai un vizitator. Urla un dulau de dupa gratii.

- Jigodie este ma-ta si spunei viziratorului meu ca dorm si ca ma pregatesc mental judecata. Urlu eu cu dispret.

Acel cretin de gabor nu mai adauga nimic ci doar aud cum usa celulei se deschide scotandu-le pe cele 3 cretine si bagandu-l pe vizitatorul meu. Eu nu ma intorc cu fata la asa zisul vizitator ci vreau doar sa ii aud vocea insa nici el nu spune nimic. Simt cum cineva se aseaza langa mine in pat si cum ma i-a in brate. Ma intorc cu fata la vizitatorul meu cu ochii inchisi il sarut si ma ghemuiesc in bratele lui cu gandul ca este Otaku si ca a venit sa ma vada si poate chiar sa ma scoata de aici. Il simt cum isi misca capu si cum imi sopteste la ureche ceva. Insa asta nu era vocea lui Otaku...

- Te iubesc si am venit sa te scot din chestia asta. Imi este dor de tine, rozalio. Imi sopteste Sasuke la ureche.

Ma ridic instant din pat facandu-l sa cada in bot si imi dau seama ca ma simteam asa de bine in bratele lui doar pentru simplu fapt eram in bratele lui Sasuke nu a lui Otaku. Si din cauza asta ma simteam eu asa de bine cand l-am sarutat pentru ca era Sasuke nu Otaku. O doamne ce tot fac?? El este dusmanul meu nu am pot indragosti de dusman. Oh doamne, oh doamne, oh doamne... dar recunosc chiar m-am simtit bine. Il vad cum se ridica de jos si se aseaza in genunchi in fata mea si incepe sa vorbeasca cu mine.

- Sakura, stiu ca ti-am gresit mult, si stiu ca nu o sa poti sa imi oferi vreodata iertare pentru tot ce ti-am facut dar vreau sa stii ca eu te-am iertat chiar daca mi-ai omorat tatal si era sa imi omori si fratele si mi-ai ranit mama de atat de multe ori ca nu pot numara pe degete... ba pot de vreo 3-4 ori, eu te-am iertat. Sper ca intr-o zi sa o faci si tu dar pana atunci vreau sa iti mai cer o sansa. Te rog Sakura, acum ca sunt ingenunchi in fata ta, eu Sasuke Uchiha iti mai cer o sansa pentru a iti demonstra ca te iubesc. Pentru a iti demonstra ca nu sunt simple vorbe ci sunt si fapte. Te rog viata mea, ofera-mi o ultima sansa. Imi spune cu privirea in pamant si cu palmele impreunate ca la rugaciune.

Nu stiu ce sa zic, nu stiu ce sa fac. Pentru prima oara in viata mea nu stiu ce sa fac. Pe de o parte nu pot sa ii arat ca il iubesc pentru ca el este dusmanul dar pe de alta il iubesc atat de mult si vreau sa fie al meu si plus de toate imi este asa de mila de el ca nu va puteti imagina. Ma duc in fata lui, ma asez langa el si il iau in brate. Il sarut usor si ii spun ca il iubesc. Aia a fost tot ce am putut sa fac. Lui Sasuke i-a aparut un zambet pe fata, s-a ridicat de pe jos, m-a luat ca pe o moreasa si dupa a strigat gardianul. Cand l-a vazut a zis ca nu poate sa ma duca in alta parte si ca judecata ca incepe in cateva ore dar Sasuke a insistat spunand ca va plati el cautiunea mea si ca sa imi de-a drumul. Gardianul a deschis celula, Sasuke m-a lasat pentru 2 minute jos pe picioarele mele, a inceput sa scrie un cec cu bani ce trebuia sa le dea pentru cautiunea mea si dupa fe i-a oferit tichetul gardianului, m-a luat in brate iar ca pe o mireasa si m-a dus la el acasa in care statea si doamne Mikoto dar si Itachi. Cand m-a vazut Mikoto in bratele lui Sasuke a inceput sa urle de bucurie ca m-a prins si m-a capturat. Dar Sasuke a dat din cap semn de nu si m-a lasat jos tinandu-ma de mana.

- Mama, ea este noua si viitoarea ta nora. Spune Sasuke uimindu-ma si pe mine dar si pe Mikoto si facandu- l pe Itachi sa bufneasca in ras.

- Frate asta mica rozalie a incercat sa ne omoare pe toti si tu o aduci acasa ca fiind viitoarea ta sotie? Pe bune? Si ce? Credeai ca mama nu o sa zica nimic. Puslama mica ce bine te-am invatat. Ii spune Itachi lui Sasuke.

- Nu ii da nas Itachi. Tarfa asta nu are ce cauta in casa mea. Ai inteles Sasuke. Bufneste Mikoto cu gura pe Sasuke.

- Ma jignesti profund draga mea soacra. Sincer nu doresc sa fiu comparata cu persoana ce te-a fatat prematur. Ii spun eu usor amuzata si auzindu-i pe cei doi frati facand un "UUUUU" prelung.

- Imi place al dracului de mult de copila asta. Pai cumnatica, hai sa iti arat camera sotului tau, poate te apuci si tu sa faci curatenie ca mama la cat de ocupata este sa planga pe umarul lui Sasuke a uitat ce este aia gatit, spalat, curat. Imi spune usor amuzat.

Eu dau usor din cap si il urmez pe Itachi in camera lui Sasuke lasandu-l pe preaiubitul meu sot in mana si gura lu ma-ta. Ajunsi in camera lui Sasuke si intrand amandoi in camera acestuia il vad pe Itachi cum inchide usa cu cheia.

- Sakura, spune-mi adevarul. Stiu ca nu ai venit aici doar pentru a fi cu prostul meu frate. Spune-mi ce cauti defapt. Imi spune Itachi cu o privire miloasa si sincer plictisita.

- Daca cauti cearta sau lupta sa stii ca sunt neinarmata. Plus de toate trebuie sa imi pun gandurile cap la cap. Stai linistit Itachi, razbunarea pe tata inca este valabila doar ca momentan o sa stau pe bara il mai las putin sa ii tremure chilotii pe el. Ii spun usor amuzata.

Sumt atenta la el. La corpul lui. La felul lui de a se misca. Se cunoaste ca a inghitit multe gloante. Dar ma intreb oare cu fe scop sa le inghita? Ma uit la el cum se duce la geam si cum il deschide repede si iese pe balcon. Mda camera era albastra, dar un albastru usor deschis. Avea doua geamuri mari dintre care una dintre ele se deschidea spre balcon iar la geamuri avea 2 feluri de perdele. Unele impotriva soarelui si altele de forma. Avea un pat dublu cu asternuturi tot albastre, un televizor cu ecran plat, un ditamai dulap cu tot cu biblioteca unde isi tinea DVD-ul, xbox-ul si filmele si jocurile lui. Dar in camera mai avea si o alta usa unde habar nu am unde ducea. Ma duc dupa el si vad ca pe balcon este o masuta cu 2 scaune. Il vad pe Itachi cun se aseaza pe unul dintre scaune si mie imi face semn spre celalalt. Sunt i alerta maxima. La fiecare miscare in parte. Sunt pe o zona necunoscuta si peroculoasa. Sunt pe teritoriu inamic. Ma uit la Itachi care isi scoate pachetul de Dunhill negru din buzunar si isi i-a o tigara si si-o aprinde. Imi ofera si mie una si dupa arunca pachetul pe masuta. Imi aprind si eu tigara si il aud cum prinde glas.

- De ce? Ma intreaba Itachi eu uitandu-ma intrebatoare la el. De ce vrei asa de mult sa il omori pe Kizashi? Ma intreaba el.

- Credeam ca ti-am mai zis asta... cu mult timp in urma. Acel om a facut lucruri oribile. Dar cel mai oribil dintre toate a fost ca si-a omorat nevasta in fata copilului... lui. Si acum m-ai am cosmaruri cu acel moment. Cand mama vrea sa respire si nu este lasata de el. Cand ea ar vrea sa spuna ceva si nu poate. Am simtit si eu ce inseamna sa iti cerseasca plamanii aer si crede-ma este oribil. Tu sa vrei sa respiri, sa vrei sa traiesti, sa vrei sa faci ogramada de chestii si cineva sa nu te lase. Este dureros si te distruge pe dinauntru. Puteam schimba ceva atunci. Doar daca eram putin mai puternica... doar putin... spun lasand lacrimile sa imi inunde obraji si tragand din tigare, nu am mai plans demult... poate daca atunci eram putin mai curajoasa, mai dura, mai puternica, mama nu murea, nu se ajungea aici, voi nu erati angajati sa il aparati, eu nu il uram asa de tare, nu ajungeam la orfelinat... era totul... diferit. Termin eu de spus si uitandu-ma la Itachi cu lacrimi in ochii si tragand din tigara.

- Nu trebuie sa te invinovatesti pentru ce a fost. Atunci erai mica si fragila. Nimeni nu se putea pune la varsta aia cu tatal sau. Imi spune el mangaindu-ma pe cap si tragandu-ma in bratele sale lasandu-ma sa plang pe umarul lui.

Dar nu dureaza mult ca pe usa de la balcon isi face aparitia insusi...