I kill you. [SasuSaku]

Viitorul.

Sakura pov.

Iubirea, ce cuvant simplu si totusi atat de urat. Acest cuvand vine cu placere, dor, motivul pentru care traiesti si acela fiind sa protejezi persoana importanta din viata ta. Iubirea, ce cuvant dureros. Am iubit si eu si totusi aceasta iubire oarba m-a facut sa mor. Aceasta iubire neexplicabila m-a adus in impasul in care nu mai vreau sa mai aud de ea ci doar sa traiesc asa cum vreau. Problemele ma depasesc. Acum o inteleg pe mama cand stateam cu asa zisul meu tata, statea cu el pentru ca il proteja. Sunt pe veranda, asteptandu-mi soarta. Sunt in scaun cu rotile si ma gandesc ca tot raul care l-am facut de peste ani, acum se intoarce la mine. Nu imi simt picioarele, doctorul a spus ca nu este cale de vindecare, dar cine stie? Poate ca o sa fiu si eu o persoana tare care se va pune pe picioare cu mult antrenament. Copilarisme. Aceste lucruri sunt doar in filme. Persoanele tari in general nu se fac bine in totalitate. Acestea raman cu sechele, frici. Da frici, nu sunt eu experta insa, le este frica sa nu se intample iar. Se feresc, incerc sa stea in banca lor, desii unii nu prea reusesc si ajung iar de unde au plecat, sau mai rau ajung sa nu mai poata merge. Dupa atatia ani pot spune ca imi este frica... Da, mie, Sakura Haruno, imi este frica sa nu pierd si ce am mai drag. Sa nu mai pot alerga in voie, sa nu mai pot simti iarba rece de primavara ce se bate cu picioarele mele, sa nu mai pot simti apa rece pe picioare... Oare asa va fii viata mea de acum incolo.

Otaku, mi-a garantat ca nu o sa fie asa. Nimeni nu a vrut sa imi spuna ce s-a intamplat dupa ce am fost impuscata. Nici eu nu mai stiu. Totul s-a petrecut repede si cat am fost inconstienta am vazut-o pe mama... Dar nu plangea pentru ceea ce mi s-a intamplat, ba din contra zambea. Radea defapt. Radea de mine ca am fost impuscata in cap. Doctorul a spus ca mi-a atins un singur nerv. Ei s-au speriat cum am supravietuit. Deobicei oamenii normali nu supravietuiesc. Ei bine, ca sunt in viata acum, este doar datorita lui Otaku si tatei. Amandoi au avut aceeasi idee. Acela de a imi pune cate un scut pe creier. Este un scut minuscul cu care a putut sa imi protejeze creierul, nu tot dar cat a fost nevoie, cat sa pot traii incontinuare. Tata putea sa ma protejeze toata insa a vrut sa invat din greseli. Sa pleci cu inamicul este o greseala enorma. Si asa uite-ma aici, in viata dar doar pe jumatate. A trecut o saptamana, mi-am revenit a doua zii dupa ce am fost impuscata. Insa de 5 zile eu am stat decat pe veranda spitalului, m-am uitat in gol, m-am dus in pat si atat. Acum dupa atata timp, sunt afara. Si fumez. Gasca mea, au venit la mine. Sasorii si Deidara au incercat sa ma inveseleasca fara rost. Nu mai pot zambii cand stiu ca nu o sa mai pot sa mai merg.

- Stapana, spune-mi ce doresti pentru a fii fericita. Ma trezeste Otaku din visare.

Otaku a stat langa mine inca de cand a inceput tot. Dar el tot nu vrea sa imi spuna ce s-a intamplat dupa ce am fost impuscata. Inca se ascunde. Nu inteleg de ce ar ascunde asta. Vreau sa stiu.

- Otaku, spune-mi ce s-a intamplat... Dupa ce eu am fost impuscata. Ii ordon fara prea mare ezitare.

Nu imi place sa ordon in general, desii am fost sefa de banda totusi, nu suport asta, dar mai bine sa dau eu ordine decat un incompetent care habar nu are nici de propria viata. Raman un timp, uitandu-ma in gol. Analizandu-i fata. Asteptam macar un semn. Acesta nu a facut nimic. Ci doar s-a ridicat de langa mine si a plecat. Desigur el statea ingenucheat in fata mea cand vorbea. Cand l-am vazut ca pleaca de langa mine, am aruncat tigara si m-am dus dupa el. Cu greu. Era tare incomod sa car si scaunul asta cu rotile. Eram aproape de usa si eu l-am strigat de trei ori. Primele doua da-ti nu mi-a dat nicio ascultare, insa a trea oara s-a intors, m-a privit in ochii si iar a ingenucheat in fata mea.

- Imi pare rau stapana ca te las cu intrebarii, acestea sunt ordinele tatalui tau. Cand vei fii pregatita o sa aflii singura raspunsul. Imi spune acesta, dupa care a plecat, lasandu-ma cu ochii in soare.

Otaku pov.

Regret fiecare secunda din fiecare clipa a vietii mele nesimtite si rusinoase ca nu am putut sa te apar mai mult Sakura. Stiu ca erai pe punctul de a face o prostie insa nu e bine. Nu are cum sa fie bine. Trebuie sa faca si el ceva ca sa iti revii. Sigur o sa te vindece el. Are nevoie de tine intreaga, nu pe jumatate. Iarta-ma ca nu pot sa iti explic ce s-a intamplat atunci, ziua aia este una rusinoasa. Daca ti-as povesti, nu ai mai sta in preajma mea. Ai fii prea speriata sa faci asta. Atunci ai avea cosmaruri, ai crede ca eu sunt personajul negativ din povestea asta, insa nu este asa. Eu incerc sa te apar.

Flash....... Back.......
I-am vazut pe acesti doi porumbei cum vor sa plece. Diavolul clocoteste in nervi, incearca sa se calmeze si nu poate. Se simte tradat, folosit, uzat... Ca noi toti de altfel. Itachi si Mikoto se simt la fel insa asta din partea lui cap de cioata. Il vad cum o ia in brate. Cum ii sopteste cuvinte la ureche si o vad pe Sakura cum chicoteste. Da Sakura mea, stapana mea chicoteste la altul. Vad cum Sasuke se pipaie putin dar fara ca Sakura sa observe. Vreau sa intervin insa nu ma lasa Diavolul. In secunda urmatoare observ de ce se pipaia acest cap de strut. Avea ascuns la spate un pistol care l-a scos destul de repede si agil si l-a indreptat spre capul frumos al Sakurei. Atat eu cat si Diavolul eram prea departe pentru a reactiona. Si singura care ar fi putut sa inghete timpul era Sakura si Diavolul insa acesta nu o putea controla prea bine. Diavolul mi-a dat un flash in cap cu ce sa facem si atunci am stiut ca ea o sa scape in viata. Inainte sa apese pe tragati i-am pus atat eu cat si diavolul un scut pe creier. Insa nu am avut destula putere incat sa il opresc. Din pacate a atins un nerv al Sakurei facandu-l astfel sa nu mai poata merge. Dupa ce a impuscat-o si corpul bland si dulce al Sakurei a cazut mai ceva decat o piatra am rabufnit. Nu m-am mai putut controla. Demonul din mine a iesit si am facut ravagii. Cu viteza unui leu am ajuns langa prada mea. I-am bagat mana in gat si asa am reusit sa sparg 5 pereti, ce duceau spre celelalte camere de odihna, cu el. Diavolul a incercat sa ma calmeze dar nu a iesit schema. Pe Sasuke l-am lasat dupa ce a intrat in perete, deoarece era inconstient. Ce sa fac eu cu el. M-am intors in locul unde era Mikoto si i-am sfasiat mana stanga. Gustul sangelui mi-a dat mai multa putere. Cat m-am imfruptat din tarfa aia de Mikoto, Itachi a incercat sa fuga. Insa nu departe cu o masina blindata erau toti prietenii Sakurei. Cei de la templu si cei din spatele blocului erau in masina aia. Hinata la ochit pe Itachi si poc, si el la pamant. Dupa o gustoasa mancare merge si o tortura buna, nu? M-am intors la Cap de strut, l-am luat de gat si l-am adus langa toti ceilalti. Cand prietenii ei au vazut-o pe Sakura la pamant au inceput sa planga.

- Hinata!spun cu vocea mea groasa si rece de demon. Ia-o pe Sakura si du-o de urgenta la spital. Plecatii, toti!

- Eu nu plec nicaieri. Nu te las sa te distrezi singur. Vreau sa il chinui pentru tot ce a facut. Spune Deidara nervos si cu ochii inlacrimati. Vreau sa o razbun pe Sakura.

Cand l-am vazut pe acesta cu cata pasiunea vorbea despre acest cap de strut, am fost deacord sa il las sa ramana. In secunda urmatoare, il aud pe Deidara cum urla la Hinata, sa o duca pe Sakura la spital. Aceasta a dat din cap si a plecat cu Sakura in brate si cu Sasori care o ajuta sa o care pe rozalia mea. Am asteptat sa plece. Totul a fost bine... Diavolul a venit la mine si mi-a dat un pumn, asta pentru a ma calma... Am trecut prin celalat zid, ce ducea spre strada. Totusi, gestul diavolului a fost in van. M-am oprit inainte sa cad si am venit in fata acestui nemernic ce ma controla. Ne-am uitat cu ura unul la celalalt pret de cateva secunde dupa care il aud pe Sasuke cum se trezeste si scuipa sange.Atunci l-am vazut pe Deidara cum ii da un ghenunchi in gura si il adoarme iar, mi-am indreptat privirea iar spre Diavol.

- Otaku, nu te pune cu mine. Te avertizez. Ma ameninta diavolul.

- Otaku, las-o asa. Se baga si Deidara. Acum trebuie sa ne ocupam de acest idiot. Spune indreptandu-si privirea spre cap de strut.

Avea dreptate, trebuia sa ma calmez. Pana in acel moment nu mi-am dat seama ca zburam, dar dupa am observat cum podeaua se apropie de picioarele mele si cum talpile adidasilor mei fac contact cu parchetul. Nu mai spun nimic. Ma intorc cu spatele la Diavol si l-am luat pe sus pe Sasuke si de atunci il torturam zi si noapte. Cum se trezeste ii facem cate ceva.

End of flash back....

Iarta-ma Sakura... Nu uita ca te Iubesc, printesa. Ma uit in urma mea si singurul lucru pe care il vad este Sakura stand pe parchet in ghenunchi, cu parul ei lung imprastiat peste tot si plangand pentru ca nu isi mai simte picioarele. O sa se rezolve tot regina mea.

.......................The End.......................