I kill you. [SasuSaku]

Tata!

Iertareeeeee!!!! Iertati-ma pentru ca nu am mai scris insa am avut anumite probleme de sanatate... plus operatie... plus coma... mda... dupa a fost refacerea... ma scuzatiiiiii mina... sorry... promit ca o sa incerc sa pun capitolele si sa termin cartile... promit pe degetelul mic. Sper sa va placa capitolul si sper sa imi lasati un COMM CU PAREREA VOASTRA. Spor la citit tuturor!! Va pupi :*
~~~~~~~~~~~~~~~~♡~~~~~~~~~~~~~~~

Sakura pov.

Dar nu dureaza mult ca pe usa de la balcon isi face aparitia insusi...Otaku? Ce dracu cauta el aici? Stai de ce dracu spun asta in gand?

- Otaku? Ce dracu cauti tu aici? Il intreb eliberandi-ma din imbratisarea lui Itachi si ridicandu-ma in picioare.

- Eu? Pfff... Crede-am ca stii... Itachi este noua mea nevasta, nu ti-am spus? Si avem si un bebe impreuna. Nu este asa Itachi ,scumpa mea. Spune el amuzant si mai mult in batjocura facandu-ma pe mine sa ma stramb si pe Itachi sa se uite speriat la el.

- Ok, Otaku, se cunoaste de la o posta ca Itachi nici macar nu are habar cum te cheama sau cine esti si de ce Mikoto si Sasuke stau cu pustile indreptate spre tine? Il intreb eu aratand spre cei doi care uralu unul la altul ca disperatii.

- Impusca-l dracu odata ce stai si te uiti ca prostul? Urla Mikoto ca nebuna.

- Da' daca esti tu mai buna, de ce draci cu floci nu il impusti tu? Eu macar am un motiv, nu vreau sa trag din greseala in Sakura, dar tu? Se rasteste Sasuke argumentand tot.

- Bine lasa ca ma descurc singura. Spune Mikoto uitanduse urat la Otaku dupa care trage un glont spre el.

Notocul lui Otaku este ca are reflexe bune si cand a simtit ca vine spre el glontul s-a ferit. Mda, si nu s-a dus si el putin mai incolo.... nuuuuuuuu...  mi-a sarit mie in brate. Am facut un pas in fata doar pentru a fi in fata tuturor si a il proteja pe Otaku.

- Daca vreti sa il omorati, trebuie sa treceti de mine. Spun eu.

Imaginati-va cum era... Itachi statea pe un scaun pe balcon, Otaku era in picioare langa el, eu eram chiar in fata usi, iar in fata mea erau Sasuke cu scroafa de ma-sa care tineau pustile indreptate spre mine... dragut nu?

- Sasuke, daca nu tragi acum, o sa ai de suferit toata viata, sa vedem ce alegi, pe mine sau pe nenorocita asta care este in stare sa te omoare. Spune ma-sa...

Sasuke nu a mai stat pe ganduri, arma care era indreptata spre mine a inceput sa traga si odata cu el a inceput si ma-sa... vedeam cum gloantele se indreptau spre capul meu si spre trupul meu slabit... dar nu imi pasa, nu puteam sa ma dau la o parte, nu puteam sa il las pe Otaku sa fie ranit, nu puteam sa il vad suferind... poate ca a suferit pentru mine, si poate ca nu odata, insa nu il pot vedea, impuscat, nu cum l-am vazut pe Itachi, stiu ca el este demon si tocmai de asta nu vreau sa il vad suferind, nu vreau sa il pierd si mai ales nu vreau sa se duca in iad si sa fie blocat acolo, sa nu mai poata iesi si sa nu il mai vad vreodata pe pamant...Poate ca am sentimente pentru el sau poate ca eu simt ca este un prieten apropiat sau poate ca este doar un moment de slabiciune, de protectie... Am inchis ochii si am asteptat momentul cand acel glont rece ca gheata o sa imi strapunga pielea si o sa imi faca o ditamai rana de unde o sa inceapa sa curga siroaie de sange... Astept, si astept si iar astept  si tot astept insa nu s-a intamplat nimic.... deschid cu teama ochii sa vad ce se intampla, poate ca am murit mai repede si nu mai am simtit durerea... poate ca s-a intamplat ceva mai rau...sau poate ca....

- Sakura... aud cum o voce ragusita, enervanta si groasa imi pronunta numele....

Ma iut in fata mea si raman socata. Otaku statea in fata mea pregatit sa incasese gloantele pentru mine, iar in fata lui statea nimeni altul decat tata. Diavolul in persoana era in fata mea, aparandu-ma. Toti au ramas uimiti, toti inafara de Itachi care era mai mult speriat. Tata era in fata tuturor si statea cu o mana intinsa spre acele gloante pe care le-a si oprit fara ca macar sa stea pe ganduri. Il simt cum zambeste... simt figura lui fericita... simt cum ochii aceia ai lui se uita plini de ura la acea familie... la familia lui Sasuke... la Sasuke mai mult... pentru ca m-a tradat si a tras in mine... a vrut sa ma omoare deoarece glontul lui imi fixa fruntea... vroia sa ma omoare, daca nu era acum era mai tarziu... Il simt pe Itachi cum se ridica de pe scaun speriat si il vad pe diavol cum isi indreapta capul spre el rapid...

- Itachi... Spune tata cu vocea lui ragusita si ingrozitoare... copile, nu ne-am mai vazut de mult... spune indreptandu-si atentia spre Sasuke si Mikoto.

- Cine esti? Si cum de ai aparut in casa noastra dintr-o data? Intreaba Mikoto bulversata.

- Ohh... Telefonul ce la-ti primit... asculta-mi vocea, draga mea Mikoto, asculta-ma si o sa iti da-i seama...Spune intinzand cealalta mana spre ea, parca mangaind-o dar de la distanta.

- Cum de imi stii numele? CINE ESTI? Urla ea mai disperata.

Il simt pe Itachi cum se duce la Mikoto si ii spune sa se linisteasca. Stia... El, Itachi, stia cine este, si stia de ce a venit. Se uita speriat la mine... apoi la Otaku...

- Voi... Voi sunteti de vina... Voi la-ti adus aici.... Voi ia-ti spus unde sa ma gaseasca... Criminalilor. De ce nu ma lasa-ti in pace? Urla mai disperat Itachi.

Ma duc langa tata, in fata lui Otaku, mai mult incerc, deoarece cretinul ala de Otaku m-a prins de mana si mi-a spus sa nu ma bag, in schimb a primit doar ochii mei plini de ura si seriozitate si  a inteles ca trebuie sa imi de-a drumul. Acum sunt langa el, si se vede diferenta de inaltime... adica el este ca si slanderman pe langa mine care am un metru si un snitel... Ma uit la ei... la toti trei si nu imi vine sa cred cat de tare sunt speriati.

- V-am spus ca va-ti bagat in ce nu trebuia... Itachi... ce este? De ce esti asa de speriat? De ce te uiti asa de ingrozit la mine si la Otaku, ce este? Ce te apasa? Spun incercand sa ajung la el, sa il ating, sa ii iau fata in palme, in schimb am primit doar nesimtire... 

Am incercat sa ma apropi de itachi. Am incercat sa il ating ca sa ii aud gandurile... dar nu s-a putut. Ma-sa a tras un glont in mine, ma rog a incercat in schimb a primit inghet... Da am blocat timpul fara sa vreau. Am vazut cum Itachi se uita ingrozit la mana mea, blocat fiind, m-am uitat ingrozita la mana mea, nu stiam ce se intampla insa mi-am dat seama repede ca aceasta putere poate este de la faptul ca sunt printesa iadului... m-am miscat, m-am uitat in spate la tata, si el era inghetat, m-am uitat la Otaku care se blocase parca din urlete si tipete, m-am uitat la Mikoto care ma privea cu ura, ma rog, privea locul unde eram cu ura... M-am uitat si la Sasuke si am vazut... avea o lacrima... i se prelingea pe obraz, o lacrima rece cred... dar oare de ce? M-am dus la tata si l-am atins fara vreun efect... M-am dus la Otaku la fel, niciun efect... Ma uit la ceas... era blocat... ora 5  la nesfarsit... Cum o sa pot sa il dezghet... cum o sa pot sa ii dezghet pe toti? Nu inteleg... nimeni nu mi-a spus ca o sa mi se intample asta, nimeni nu mi-a spus ca o sa inghet timpul... nu stiu cum sa reactionez... dupa mult timp nu am idee cum o sa fac fata la tot ce ma inconjoara, mi-e greu si nu fac fata, insa incerc... Ma asez pe un scaun pe balcon, imi aprind o tigara si las o lacrima sa cada in gol, ca un sfesnic intr-o caldare ma sting si imi vine sa mor. Oricum nimeni nu ma vede, nimeni nu o sa stie ca sunt aici, ca fumez la nesfarsit si ca plang de dorul vremurilor bune. Mie dor de mine, ce fata ce am fost odata, de sensibila ce trecea peste un calvar fara ca macar sa isi de-a seama... Prea multe, prea multe s-au intamplat intr-un timp atat de scurt ca nici  degete nu am ca sa le numar..l prea multe miciuni, prea multe secrete ce le-am deslusit singura ca o muritoare de rand si m-au durut atat de rau ca taieturile si tigarile, bautura si drogurile mi-au venit in ajutor ca alinare... nu punem la socoteala adrenalina simtita si nu punem la socoteala intrecerile si bataile, curajul si durerile fizice... cele morale te distrug mai rau... cu sau fara ajutorul tau sau a altor persoane... momentele, viata, soarta ne distrug mereu, insa daca gasim taria sa trecem peste totul o sa fie gratios de bine. Revin la realitate si observ ca lacrimile imi inundau fata, ce rost are sa ma opresc, oricum toti sunt inghetati, blocati... Imi pun capul pe brat si trag un fum accelerat, las capul in jos si las lacrimile sa imi gurga siroaie... simt un pas si mai ales simt un brat pe umarul meu.

- Sakura... spune o voce calda si dulce de care m-am indragostit, dar pe moment m-a facut sa tresar. 

Eram singura ce reusea sa se miste si acum mai este cineva cu mine... deja devine ciudaaaaaaaat....