Pierduta in iad♡

•2

Ma opresc când aud un sunet ciudat,  vine din living,  când am coborât si vad ce se întâmplă. Era fratele meu si "doar prietena lui", se uitau la un film horror.

- Oameni buni,  vreți să facă omul infarct? Nu mai urlați așa!  Zic eu vizibil nervoasa.

Atunci cei doi au tresărit, se pare ca i-am speriat. Luke se uita la Nicki amuzat.

- Cine a vorbit.. Zic cei doi la unison.

- Vi sa te uiți cu noi la film? A intrebat Nicki cu un zâmbet  prietenesc pe faţă.

- Aș sta, dar,  trebuie sa merg in parc. Tocmai îmi alegeam cu ce să mă îmbrac,  până sa aud doi nebuni ce ţipă,  e doar un film. Zic eu sarcastică.

- De fapt, doar Nicki s-a speriat, eu doar râdeam...

- Dap, aşa e, e un nesimțit. Zice ea chicotind

- Ba..  Zice Luke dar l-am întrerupt.

- Ok,  eu ma duc să mă îmbrac. Pa!
Am urcat in cameră, mi-am ales ceva,  un tricou alb,  jeanşi negri si evident botinele mele negre,  ca accesorii am luat doua lănţişoare si o brățară, ca machiaj, doar rimel,  nu sunt genul sa se dea cu 3 tone de machiaj pe faţă.

Am coborât, ei erau tot acolo si filmul se terminase,  aproape se sărutau,  dar Luke m-a văzut si s-a întors cu spatele la Nicki.
- Hei, porumbeilor, eu am plecat în parc. Zic eu aproape ieșind.

- Hmm.. Și ce faci tu in parc? spune Luke aruncând o privire misterioasă.

- Ma duc doar să  ma plimb cu Abby. zic eu uitându-mă ciudat la el. La ce tr gândeai ca aș  putea face în parc?

- Hmm.. Nu stiu,  sa te întâlneşti cu iubitul tău.  Zise el oarecum suspicios.

- Oh, da, voi ieși cu iubitul meu imaginar, spun eu punând accent pe "iubitul".

- Ok, ai grija de tine!

- O sa am, protectorule, si sa ști ca o iau si pe Daicy cu mine.

- Ok,  pa! 

- Pa!  Zic luând-o pe Daicy si punându-i lesa lui Daicy.

* În parc *
Aștept deja de 30 minute,  nu ma mira, Abby întârzie mereu.  Îmi deschid telefonul si vad un mesaj de la Abby. Scria " Hei, mai întârzii putin scuze,  dar mama a avut nevoie de ajutor la făcut curat. Scuze, sper sa nu te superi. Te iub',  pupicei! 😘😘"..

* Către Abby *
" - Hei,  nu te îngrijora, nu-i nimic,  te aștept... 👉♕👈"

" -Ok, oricum îți promit ca vin,  am ceva să important să îți zic... "

" - Ok,  pa! "

După ce am terminat de scris mesajul,  am închis telefonul,  si ma uitam prin jur,  observ un grup de băieți care sunt îmbrăcați in negru si poarta ochelari de soare... Ok,  ceva ciudat... Ma rog,  nu era o chestie prea importantă așa că  ma gândeam ce voi face mâine,  e duminica,  aș putea să lenevesc, hmm.. Bună indee! "O, vai, cineva se cam laudă..." Oh, vai, conștiința mea, nu mi-ai lipsit de loc! Am fost întreruptă din " cearta " cu mintea mea,  de telefon.  Era Abby.

* Convorbire telefonică *

" - Hei, scuze de întârziere,  sunt pe drum,  ajung in maxim 10 minute. "

" - Nu-i nimic,  nu a durat prea mult. "

" - Ok,  atunci mai vorbim când ajung acolo. "

* End call *

După 45 de minute de când am venit,  în sfârşit a venit si Abby.. Era îmbrăcată într-o bluză albă si niște pantaloni de trening gri.

- Hei, scuze de întârziere.  Zice ea pentru a mia oară.

- De cate ori e nevoie sa îți ceti scuze? Gata,  nu îți mai cere scuze, nu-i nimic.

- Ok.. Ok. Spune ea cu o fată de căţeluş.

- Deci, ce e așa important? zic eu mirată.

- E o petrecere Maine seara la Áron. Mă gândeam dacă poti veni.. Si tu. Te loog!  spuse ca un copilaş  mic.

Nu puteam s-o refuz, oh! De ce trebuie sa fiu așa?  De ce nu pot să-i zic "nu"? " Pentru că ești aşa de repede de influențat".  Argh! Conștiință tâmpit! Taci!

- Ămm, Rebecca? Ești ok? zise ea vizibil îngrijorată.

- Ă? A, da!  Sunt bine.  zic eu dându-mi seama ca nu eram atenta la ea..

- Sigur? zice ea cu o privire suspiciosă.

- Da, sigur. zic eu zâmbind.

- Ok, deci mergi?
"Zi, nu! " mai taci conștiință proastă! 
- Da,  desigur!
- Yey! Dar dacă mergi sper sa iti iei si tu o rochie.  zice ea ca un părinte .

-Oh.. Nu! Asta, nu!

-O, ba da! Daca nu faci asta vin si te fac eu frumoasă.

Zice ea, iar eu scot limba la ea, pentru ca dacă v-a veni ea să mă "înfrumusețeze", îmi va pune tone de machiaj pe faţă. 
- Ok.. Ok,  ma descurc si singură.

- Așa ziceam si eu. zise ea cu un zâmbet  malefic pe chip.

Am mai stat de vorba,  am văzut ca cei 3 băieți ce stăteau ȋntr-un colț si vorbeau si tot se uitau la noi. De ce fac asta? Adică.. Doar unul, doar unul se uita,  pare doar cu 1 an sau 2 mai mare ca noi. 
Observ ca e ora 21:05, am întârziat, iar "cei trei crai de la răsărit" tot nu plecaseră... Am decis să merg acasă, era deja prea târziu... Am condus-o pe Ab' acasă, mai erau 3 case până la mine, am auzit pași în spatele meu, așa că  am mărit pasul, am intrat rapid în casă, când, deodată, luminile se sting... 

Hei, al 2 lea capitol, sper sa va placa, mulțumesc! 💋💋
La media e Luke (fratele Rebeccăi) 😘😘 (905 cuvinte) ♡♡