-Păi, îmi pare rău, dar nu va rezista mai mult de 3 zile, e pe moarte. E grav accidentat. Şi fără aparate.. V-a muri..
-Nu... zic eu cu o voce stinsă și izbucnesc iar în plans..
-Domnișoară, vă rog, nu mai plângeţi. Totul va fi bine.
-Pot intra la el?
-Abia mâine..
-Dar, vă rog, măcar 2 minute..
-Iartă-mă domnișoară, dar nu pot..
-Am zis să mă lăsaţi, să nu vă aud! Că de nu, jur că îţi va sta capul unde îți sunt picioarele..
-Bine, dar nu mai mult de două minute.
Atunci am luat-o la fugă spre salonul lui, e foarte palid... M-am așezat pe scaun lângă el.
-Lucas, de ce? De ce a trebuit să îmi salvezi viaţa și să o pierzi pe a ta? De ce? zic eu printre lacrimi. Lucas, te rog fi tare, nu mă lăsa.. Te rog. Şi dacă mă vei lăsa vin după tine... Să-ţi spun.. Tot.. Tot ce simt. Te iubesc, Lucas. Te rog, nu mă lăsa.
I-am luat mâna într-a mea și i-am zis cu vocea stinsă:
-E numai vina mea... Te rog, nu mă lăsa. și am plecat... M-am dus acasă mi-am făcut duş , am mâncat și am plecat din nou la spital, am stat pe hol.. Până dimineaţa. Peste ceva timp vine doctorul.
-Domnişoară, de azi puteţi să-l vizitaţi.
Când am auzit asta, am plecat spre salonul lui Lucas.
Tot la fel de palid e.
*În subconștientul lui Lucas*
"Totul e alb, e doar un drum negru... Deodată totul prinde culoare. Îi văd pe mama și pe tata.
-Mama, tata! zic eu începând să-mi dea lacrimile..
-Lucas!zic ei la unison
-Ce cauţi aici? întreabă mama
-Nu stiu cum am ajuns..
-Mai poţi scăpa de aici, doar luptă, aici ești la graniţa dintre viaţă și moarte.. Nu pleca de pe Pământ. Cineva, acolo te iubeşte. Și acum e lângă tine. Nu o lăsa..
-Rebecca?zic eu mai mult pentru mine
-Da, ea e.. Nu o lăsa, te rog. Ști de ce plouă mereu aici?
-De ce?
-Pentru că ea plânge zi și noapte după tine.
-Mulţumesc, o să lupt, pentru voi și pentru Rebecca."
* * *
Rebecca pov.
Au trecut deja 3 săptămâni de când Lucas e în spital, nu am mai plecat de aici, asistentele îmi aduc zilnic mâncare și apă. Dar nu pot să dor și să mănânc cu gândul că Lucas poate muri în fiecare secundă. Doar aparatele îl mai țin în viaţă. Domnul doctor mi-a zis să mă opresc din plâns pentru că mă voi îmbolnăvi, dar nici nu mai pot să mai plâng...
Doctorul intră in salon.
-Domnișoară, dacă nu își revine până mâine, îl vom scoate de la aparate.. Nu mai are nici o şansă..
..........................................................
Hei, sper să vă placă.
Scuze dacă sunt greşeli...
