Pierduta in iad♡

Fără cuvinte

Nu pot să cred... A murit. Acum sunt singură cu el.
Am rămas singură cu el în salon..
-Lucas.. De ce nu ai luptat? De ce?
Mi-am pus capul pe pieptul lui şi am început să plâng.. Apoi mi-am ridicat capul și mă uitam la el... Apoi am fost distrată de un bipăit.. Aparatele! Arăta că inima lui Lucas bate, m-am aplecat, am pus capul pe pieptul lui si.. Da, chiar bătea.. Mi-a apărut pe faţă un zâmbet larg care nu l-am mai schiţat de 1 lună... Nu e mort!
Apoi începe să deschidă ochi încet, încet... Nu ii mai văzusem ochii ăia căprui de mult..

-Lucas!am zis eu entuziasmată

-Rebecca? zise el foarte slab.

-Lucas.. Ți-ai revenit..

-Ce s-a întâmplat?

-Amm.. Păi ai stat în spital o lună...

-Şi tu? Ce ai păţit? Ești foarte palidă..

-Nu contează.. Asta!  Ești bine!

-Ba contează.. Spune..

-Păi.. Eu cam.. Am stat aici non-stop mai mult trează decât dormind...

-De ce?

-De ce ce?

-De ce ai stat cu mine și nu te-ai dus acasă?

-Nu puteam să te las singur...

-Dar..zise el dar îl întrerup..

-Dar tu mi-ai salvat viaţa..De ce?

-Pentru că nu aş putea trăi fară tine..

-Dar aproape ţi-ai pierdut viaţa pentru mine...Doctorul anunțase că ești mort..

-Din cauza ta sunt viu...Dacă n-ai fi tu..Viața mea ar fi alb-negru..

-Exagerezi..

-Ba nu,eu chiar te iubesc..Te rog să nu mai plângi după mine...Ai slăbit foarte mult..ești palidă ..

-Dar..de unde ști?

-Tot timpul ăsta am avut un vis continuu...Si tot ploua..Şi au apărut părinții mei care au spus că tu plângi?Nu mai plânge, te rog...Nu îmi place să te văd aşa  ...

-Bine...Mă duc să anunț doctorul că ți-ai revenit..
Am plecat spre doctor.
-Domnule doctor, Lucas e viu!

-Ce?!

-Da!
Atunci doctorul a fugit spre salon..şi l-a văzut... 

-Sunteţi bine? zise doctorul

-Da! zise el plin de viaţă

-Bine, o să faci un control mâine să vedem cum ești cu sănătatea... Și apoi te vom anunţa când poti pleca..

-Bine.

-Sigur te simţi bine? întreb eu

-Mai bine ca oricând.. Dar, acum poti pleca acasă.. Trebuie să dormi.

-Nu te las singur..

-Te rog..

-Am zis nu!  Nu plec de aici fără tine..

-Awwe.. Ce drăguţă ești când faci pe dura..

-Trebuie să mâncați domnule Lucas.. zise o asistentă lăsând o tavă pe masă și plecând

-Ai auzit? Trebuie să mănânci..

-Nu mi-e foame..

-Ba mănânci.. Forţat...

-Ok.. Mănânc și singur..

-Ba nu, nu fă efort.. Îţi dau eu.

-Pe bune? Nu sunt un copil..

-Ba da, esti, eşti un bebe cale tlebuie să pape. zic eu cu o voce de copil.

-Awwe... Oke o să mănânc.
.............................................................
Hei, lume, un nou capitol...
Scuze de greşeli...