Capitolul 2 - Vise si umbre

127 7 2
                                    

Hazel umbland pe strazile pustii ale orasului abandonat in care traia, admira pomii cu frunze galbene si rosii. Vantul parca vroia sa o impiedice sa mai mearga, vrand s.o intoarca din drumul sau.

Parca peste tot pe unde se uita vedea umbre ce vroiau s.o rapeasca.

-Totul e in mintea mea...

Soptise ea atat de incet incat ceilalti de pe strada n.o puteau auzi.

Inca ranita dupa intamplarile neplacute pe care le suferise in ultima luna , incerca sa.si lase gandurile rele la o parte si sa se bucure cat mai poate.

In drumul ei , observa o poteca laturalnica dintre niste blocuri .

S.a oprit pentru cateva secunde admirand drumul pana.si gasise curajul pentru a lua.o pe urma umbrelor .

A intrat cu grija in spatiul ingust , intunecat si infricosator ce despartea cele 2 blocuri urmand siluetele negre de pe pereti.

Cineva o oprise.

- Ce faci aici?

Intreba ea.

Hazel arata cu degetul aratator spre umbrele rapide.

- Nu le mai urma!

-De ce? Ce esti tu de tot imi apari in vise, pe strada incercand sa ma opresti sa merg dupa....

-Taci! Sunt Angel...

- Angel?

-Da!

Si ingerul disparu iar odata cu umbrele.

Hazel incerca sa.si adune gandurile dar nu putea. Pur si simplu a luat.o la fuga pe aleea laturalnica incercand sa gaseasca acele siluete.

Dar nu le gasi. Totul era normal.

-Sa fi fost un vis? In mintea mea totul?

Spusese cu frica simtind ca ceva sau cineva o priveste.

Frica o cuprindea foarte usor reusind sa puna stapanire pe ea.

- Cine esti?

A tipat Hazel vazand silueta unui baiat inalt venind spre ea.

Colectie de papusiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum