Capitolul 8 - Illiana

65 4 0
                                    

Rasul se oprise. Se facuse o liniste mormantala iar nimic nu mai misca in jur.

Hazel pasi in acea casa si incepu sa i caute pe Izabel cu privirea.

-Izabel? Esti aici?

A spus ea cu frica.

Un scaun din coltul incaperii se misca la adierile de vant scotand un sunet ciudat. In stanga scaunului , langa o fereastra unde era atarnata o sfoara si un cutit era o crapatura in perete ce ducea spre un hol imens si intunecat ce era plin cu panza de paianjen si cu tablouri vechi reprezentand niste femei.

- Asta nu era aici....IZABEL! Nu am chef de glume! Esti aici?

A tipat Hazel.

- Illiana!  Aici!

A raspuns o voce sinistra de fetita.

"Illiana? Cine...."

-Vino! Ajuta-ma! Tu m.ai lasat aici!

A strigat din nou fetita cu voce ragusita ce-i intrerupsesera gandurile lui Hazel.

Vocea venea dinspre crapatura in perete.

Cu pasi mari a luat cutitul si a inceput sa loveasca cu putere marginile crapaturii pentru a o face mai mare.

Dupa cateva minute bune de lovit Hazel a reusit sa faca gaura destul de mare pentru a se strecura prin ea.

A inceput sa mearga prin panzele de paianjen dealungul holului. Toate tablourile parca se holbau la ea . Erau tablouri obisnuite la prima vedere dar de la a doua o frica provenita de la ele parca incerca sa te paralizeze.

Dupa jumatatea holului lung tablourile parca prindeau viata.

Fiecare reprezenta cate o imagine , un eveniment din viata cuiva dar in fiecare aparea o fetita. Fetita avea mereu aceeasi postura dar disparea din tablou daca o priveai cu atentie.

Holul era din ce in ce mai intunecos. Doar o sursa de lumina mai era  provenita de la un geam micut in capatul holului.

-Capatul!

A spus ea involuntar.

-Illiana...

A spus fetita prelungind ultima silaba si incepand din nou sa rada.

Colectie de papusiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum