Cap 11- Zambeste

37 3 0
                                    

Mike a iesit nu foarte vesel din casa urandu-i lui Hazel o noapte buna.

Hazel ne mai stiind ce sa faca si fiind inca cuprinsa de frica incepea sa realizeze ce tocmai s-a intamplat in acea casa.

Hazel a inceput sa planga cand parca chipurile papusilor erau infipte in mintea ei.

- Illiana...

A auzit o voce nu tocmai placuta in spatele ei.

Hazel a inceput sa tipe si de pe canapea s-a aruncat pe covor tremurand.

- Eu sunt...

- Ce vrei?

A tipat ea calmandu-se si aruncand cu o perna in "ingerasul ei pazitor"

Perna a trecut prin ea fara probleme , nesimtind nimic.

- De ce plangi?

A spus ingerul apropiindu-se de Hazel incet.

Hazel se indeparta speriata.

-Nu te apropia ! Ce vrei? Nu esti un inger! Esti doar o stafie ! O imagine! Daca ai fi inger ai aparea mereu cand am nevoie! Cand sunt cu adevarat in pericol! Puteam sa mor, sa-mi gasesc sfarsitul in casa aia!

A tipat din nou Hazel fugind spre camera ei .

In timp ce alerga pe scari una din papusile fetitei a aparut pe treapta prinzand-o astfel de picior pe Hazel facand-o sa cada si sa se loveasca cu capul de bara lasand-o inconstienta.

*FLASHBACK*

-Illiana!

S-a auzit din nou rasunand in urechile lui Hazel.

Ea era pe un scaun , imbracata cu o rochie frumoasa neagra de petrecere alaturi de celelalte papusi intr-un intuneric total.

Fetita cea mica a aparut din nou aducand un ceainic vechi .

Ea a turnat in cestile asezate pe masa un lichid rosu inchis.

Toate papusile s-au intors spre Hazel care statea plangand dar cu un zambet larg pe fata holbandu-se la ceasca.

-Bun venit acasa Illiana! Zambeste...

A spus cu un glas infricosator fetita dand drumul ceainicului sa cada.

*ENDFLASHBACK*

Colectie de papusiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum