Colectie de papusi

Capitolul 13-Începutul sfârsitului meu

-Nu! Nu sunt Illiana!

S-a trezit fata tipand .  Hazel era intr-o camera mica , alba , fara scaune, mese , geamuri , uşi.

Pe un perete începeau să apară tot felul de imagini.

Era o fată care semăna cu Hazel , jucandu-se cu o fetiţă.

*FLASHBACK*

-Illiana vreau în curte , să mă joc!

A spus fetiţa cea mică.

Illiana i-a zâmbit şi a luat-o de mâna ducand-o în curte. Ea a asezat-o pe marginea fântânii proaspăt vopsite cu un alb strălucitor.

-Ce facem aici ?

A intrebat-o cea mică.

  Illiana i-a dat 3 păpuşi vechi legate cu un lanţ şi un set de jucărie cu un ceainic şi canuţe.

-Te poţi juca pe vecie acum!

a spus Illiana impingand-o pe fetiţă în fântâna şi varsă restul vopselei rămase.

*ENDFLASHBACK*

Hazel văzând scena a căzut în genunchi lovindu-se de podea.

Imaginile rulau din nou şi din nou din ce în ce mai rapide şi dezvăluind  diferite mesaje.

Hazel s-a ridicat şi a început să dea cu pumnii în perete. Din tavan se scurgea vopsea albă.

-Acum iti aduci aminte?

S-a auzit o voce în camera.

-Nu sunt eu aia!

A urlat Hazel la fetiţă.

-Minţi! Din asta nu vei mai scăpa !

A răsunat în urechile lui Hazel.

O uşă  s-a deschis larg oferindu-i fetei şansa de a fugi.

Hazel , cu paşi rapizi reuşit să scape şi să între în camera întunecată.

Camera era una veche , plină de praf, cu mobilă veche şi cu o oglindă spartă.

Ea s-a îndreptat spre masă şi a luat lumânarea reusind să  lumineze camera un pic.

Lângă lumânare stătea un album de fotografii. Aceasta l-a luat şi l-a băgat intr-un ghiozdan şi l-a pus în spate. A căutat în sertare dar nimic. Până la urmă a trecut prin fata oglinzii dar reflexia nu era a ei.

Era o fată îmbrăcată intr-o rochie neagră de înmormântare, pantofii negrii cu toc , părul plin de vopsea albă şi un rucsac vechi în spate.

Hazel s-a îndepărtat un pici de oglindă privind în jos. A observat că reflexia chiar era a ei. Acum purta rochia şi tot.

În camera era o linişte mormantala ce îţi dădea fiori.

În timp ce se uita la rochie prin uşă a început să vină apă inundând astfel camera. În grabă văzând apa , Hazel s-a repezit la altă uşa s-o deschidă dar aceasta era închisă.

-Cheia! Unde este?

A început să ţipe ea.

A început să caute dar nimic. Apa începea să acapareze tot.

-În ce m-am băgat ?...