Colectie de papusi

Capitolul 4- Vremuri frumoase...

-Nu inteleg! Ce am facut de sunt aici?

A tipat Hazel urmarind cu privirea fiecare colt al camerei.

Atunci, un baiat de 18 ani imbracat cu un halat alb si tricoul si blugii negrii, a intrat  in incapere.

-Eu sunt Josh. Voi avea "grija"de tine. Poftim!

Si i-a inmanat niste haine albe.

-De ce ma aflu aici!?

A spus din nou nedumerita fata uitandu-se atent la baiat.

Era brunet , ochii verzi si vocea s-a groasa dar dulce o calma imediat pe Hazel.

-De ce esti aici?! A ras el. Aseaeara ai facut mai mult de 10 crime. Si cand politia te-a prins , ai negat tot. Cred ca stii ce s-a mai intamplat in rest. Si cred ca stii si de ce esti aici si nu la inchisoare.

A privit-o baiatul. Ea se uita ciudat la el.

-Eu? Aseara? Crime? Politie? Prins? Despre ce vorbesti?

-Uf...Trebuie sa plec! Voi veni mai incolo ca sa-ti dau pastilele!...

A spus parasind camera.

Hazel a ramas pur si simplu incremenita repetand: "De ce sunt eu aici?!"

Dintr-o data, vantul rece navali prin gratiile geamului, invelind toata camera in aer rece de iarna.

Hazel s-a repezit sa inchida geamul, iar cand a facut-o reflexia ei in geam o speriase asa de rau incat ea cazuse pe podea.

Ea , imbracata cu haine albe, patate cu un lichid de culoare neagra-rosiatica , parul negru acoperindu-i fata palida.

Pe obrajii fetei isi facusera loc lacrimi pline de tristete. Hazel isi stersesera repede ochii dar nimic. Altele isi facusera loc , udand astfel hainele si podeaua .

Imaginile din capul ei nu se mai terminau , fiind parca un film nesfarsit.

*FLASHBACK*

-Mami!Tati! Priviti!

A spus fetita de 5 ani pe un ton dulce , plin de veselie.

-Foarte frumos!

Au spus amandoi privind cu drag portretul de familie al ficei lor.

-Suntem cu totii!

Fetita cea mica, Hazel a inceput sa alerge prin gradina de flori privita de parintii grijulii.

-Nu ! Hazel ! Opreste-te!

A tipat mama ei , vazand ca aceasta a iesit pe  usa curtii.

-Mami! Tati!

A tipat cu un ultim glas fata fara aparare in timp ce se holba la masina ce venea cu viteza spre ea.

*END FLASHBACK*

-Ce vremuri frumoase...atunci...eu....

Se oprise ea din cauza lacrimilor.

-Nu! Ei s-au schimbat! De ce nu as face-o si eu?

A soptit intinzandu-se pe podeaua rece si uda de lacrimi...

*Hey! M-am hotarat sa mai scriu la carte chiar daca nu este asa de apreciata ca si celelalte. Sper ca va place.

Voi pune NEXT repede!

Cya!