Colectie de papusi

Capitolul 14-Eroii mor

-Cheia! A tipat ea vazand-o ca pluteste prin camera . A luat-o si a deschis usa rapid. Apa a daramat-o din cauza rochiei si a tinut-o sub apa pana ce camera s-a golit. Hazel incerca sa nu se panicheze si sa dea aerul afara. Apa ii intrase in ochi oferindu-i acea senzatie neplacuta.

Ea s-a ridicat cu greu cand apa a parasit locul pasind in camera cealalta. Una plina de papusi si de cioburi.

Fiecare papusa avea cate un defect. Una nu avea cap, alta o mana , alta un ochi, si tot asa.Papusile erau asezate pe rafturi vechi si prafuite. Rochitele adorabile ale papusilor faceau locul si mai sinistru.

Hazel s-a repezit sa ajunga la cealalta usa dar a cazut pe podeaua plina de cioburi .

Cioburile ii taiasera palmele si rochia, asta facand-o sa planga.

Ochii fetei s-au umplut de lacrimi cand a vazut ca sangele  curgea fara incetare din palmele si genuchii ei.

S-a ridicat cu greu incercand sa ignore durerea, ajungand la usa.

Si aceasta era inchisa. Hazel s-a gandit si a inceput sa caute prin cioburi , taiandu-se si mai rau dar nu gasi nimic. Fata nu isi mai simtea deloc mainile. Locul arata ca o camera de tortura , peste tot era sangele fetei.

-Te distrezi? a auzit o voce razand. Si eu m-am distrat la fel!

Ceva printre papusi incepuse sa se miste atragandu-i atentia lui Hazel.

Ea a incercat sa deschida rapid usa cu cheia pe care o mai folosise o data dar nimic. Arunca cheia pe podea si se mai gandi un pic.A inceput sa traga de clanta cu putere , asta marindu-i durerea.

-Daca nu e prin cioburi poate e printre.... papusi....Dar sunt cu sutele aici !

Cu mainile sfasiate de la cioburi si plina de frica a inceput sa caute printre papusi.

-Vreau sa scap... vreau sa scap...

Hazel repeta incontinu.

Dupa un timp de cautat nu a gasit nimic. Totul era  gol , desi camera era plina.

Hazel a inceput sa tipe incepand sa sara pe papusi, stricandu-le.

Pana la urma , cand toate pspusile erau stricate , facute bucati , Hazel a zarit cheia.

-Era....era ....intr-o papusa?

A zis holbandu-se la cheie .Nu era ca si celelalte.Avea un model ciudat cu un craniu de dragon. Fata a luat-o repede si a fugit spre usa , bagand cheia in broasca dar nu se potrivea. Era prea mare.

-Ce?! Nu se potriveste?

Hazel s-a lasat usor pe podea incepand sa planga. Suroaie de apa curgeau alaturi de sange.

-Nu vei scapa! Nu esti destul de inteligenta!

Se auzi o voce strigand . Ecoul rasuna in capul fetei amintindu-si cuvintele unei prietene noi.

"Nu te uita la suprafata. Vezi ce e dupa aparente!"

Fata se uita in jur incercand sa inteleaga. Isi scotea usor cioburile din mana firava.

'Pana la urma, de unde sunt toate cioburile astea? Camera nu are geamuri...'

Si-a zis fata muscandu-se de buze ca sa nu scoata nici un tipat de durere.

S-a ridicat usor uitandu-se la tapetul mov si luand cioburile a inceput sa il zgarie. Un sunet ascutit incepuse sa se auda.

Fata incepu sa traga cu putere , rupandu-l si murdarindu-l de sange.

Dupa cateva ore de durere Hazel daduse tot tapetul jos. In spatele acestuia se aflau inscriptii , cuvinte in latina si cel mai rau...Erau papusi si persoane zidite in perete.

Erau desfigurati , si imbracati elegant. Toti aveau cate o eticheta la mana.

Hazel se apropiase cu teama de una dintre persoane si rupse eticheta.

"Tot ce e mai frumos te raneste cel mai tare"

Confuza a rupt si celelalte etichete rapid si le pusese pe jos intr-o anumita ordine.

Etichetele alcatuiau un text.

"Tot ce este mai ftumos te raneste cel mai tare, sa nu ai incredere in ele , au fost inselate , abuzate , ele vor sa trecem cu totii prin asta. Toti ingerii vor muri , facand loc demonilor. Totul e un joc sadic ce te face sa cedezi. Daca poti trece peste asta tu vei fii eroul povestii tale. Dar nu se stie in ce fel de poveste te aflii. Multi dintre eroi mor."

Dintr-o data un zgomot de metal se auzise in spatele ei. S-a intors usor vazand o lumina alba ce lua forma unei femei. Avea o camasa de forta iar in fata ei se afla cheia cea buna.Ochii ei se mareau inuman prinzand o forma larga de cerc de parca era un tunel intunecat. Buzele ei se ascuteau intr-un zambet psihotic accentuand obraii taiati. Inclina capul intr-o parte uitandu-se la Hazel. Biata fata era ingrozita de ceea ce se intampla. Inima ii statea pe loc vazand ca din ochii largi ai femeii incepusera sa picure stropi de sange.

-Toti eroii mor. a spus cu o voce ragusita incepand sa rada. Toti am trecut prin asta , suntem doar o colectie.

Femeia a dat cu piciorul in cheie , aceasta ajungand la picioarele taiate ale fetei.

-Colectie...

S-au auzit mai multe voci. Persoanele zidite isi miscau haotic ochii aproape scosi.

Hazel a apucat rapid cheia si fugind spre usa a deschis-o  , insa rucsacul ramasese in camera cu cioburi.

Nu mai era o incapere. Hazel se afla langa fantana pe care i-o aratase fantoma. Iarba era alba de la vopseaua ce se scursese de pe tub.Cerul era negru iar copacii erau infiniti.

-Ai scapat!?

s-a auzit un tipat ce iti dadea fiori. Trebuia sa fii si tu zidita ! Nimeni nu a mai trecut de asta!

Din fantana iesisera doua maini de culoare gri.

Hazel se indeparta usor usor pana cand se ciocnise de ceva. Era ceva foarte rece , fata nu isi dadea seama ce era dar nu se putea intoarce. Ceva nu o lasa.

Mainile din fantana ieseau rapid  descoperind capul fetitei. Era cu par negru ca smoala patat de vopsea alba , ochii rosii ca ai unui demon insetat de sange iar gura atat de uscata incat nu ti-ai fi dat seama ca si-a petrecut eternitatea intr-o fantana.

-Nu vreau sa mor!

A tipat Hazel fara sa isi dea seama ca lacrimile se scurgeau pe ranile abia facute.

-Illiana vei plati!

Fata se apropia din ce in ce mai mult pana ajunsese la gatul fetei cu mana. O apucase strans si a aruncat-o in spre fantana.

-Nu!

A strigat cu ultimele puteri. Simtea ca va ceda nu mai avea rost sa traiasca cu aceasta trauma.

Fata cu parul ca smoala a luat-o si a incercat sa o impinga in fantana.

Hazel refuza , credea ca mai are o sansa. Nu vroia sa moara asa.

-trebuie sa mori! Ca prietenii tai!

Dandu-si seama ca era in pragul mortii nu mai era ea. Nimeni nu se poate controla stiind ca minutele ii sunt controlate..Sa stii ca viata ta sta in mainile unei fantome ce te vaneaza zi de zi si vrea sa mori.

-Prietenii mei nu sunt morti!

A tipat ea aproape intrand de buna voie in fantana. Vroia sa scape de chin , sa simta alinare si sa guste din placerea unei simple imbratisari. E cel mai greu sa fii dus la lupta  cand tu abia mai stai in picioare. E cel mai greu sa stii ca tot ce ti-a ramas te vrea mort.

Hazel a inteles in sfarsit care e scopul ei. Nu mai avea rost sa se impotriveasca destinului asa ca s-a aruncat in fantana rece si uzata , facandu-i pe plac fantomei.

Fantoma a inceput sa se prefaca in vopsea alba cand stia ca nu mai are de ce sa se razbune. Totul se sfarsise. Hazel isi salvase prietenii si familia sacrificandu-se. Era o eroina. Din pacate eroii mor cel mai usor. Si ii lasa pe toti in urma sa se descurce singuri. Timpul ei s-a scurs.