2 ani mai tarziu

41 2 3
                                    

Masina mea ramane incet incet fara benzina iar eu habar nu am ce sa fac! Nu mi-am imaginat ca nu imi va ajunge combustibilul pentru a ajunge in New York ,dar se pare ca soarta imi rezerva numai surprize.
In fata zaresc un oras care acum doi ani ar fi putut fi considerat frumos insa acum in nici un caz.
De cand cu infectia toate locurile prin care am trecut ma lasau rece ,iar uneori imi venea chiar sa plang ,insa ma abtineam...sunt barbat totusi. Nu! Sunt un supravietuitor! Da cred ca aceasta este descrierea mea cea mai potrivita:
     "Robert McGruff ,supravietuitorul."
       Si....atat! Un suras imi aparu pe buze. "Doar atat?" imi spusei in minte. "Pe bune...acum doi ani erai marele mecanic auto Robert McGruff care era cautat de toti pentru revizii si schimb de piese iar acum doar atat?"
        Imi alungai repede gandurile acestea. Ochii imi cazura asupra indicatorului de benzina. 10 %?
         "Asta e rauuuu...." spun fara sa imi misc buzele. Pe scaunul din dreapta statea cainele meu, Spot. Pe bancheta din spate aveam pusca mea de vanatoare cu cateva cartuse, un ruxac cu ceva mancare ,apa ,o lanterna si mai mlte baterii. Doar atat am reusit sa iau inainte sa fiu asaltat de infectati. Plus masina asta cu care am reusit sa fug din acel oras in care ma oprisem sa mai caut ceva mancare si munitie.
         "Infectatii....la dracu! Cand te gandesti ca acum doi ani acesti infectati erau defapt oameni...oameni naivi care cum au auzit ca s-a tratat cancerul cum au tabarat in spitale pentru a se trata. Defapt nu, nu pentru a se trata pentu a preveni aparitia din cate imi amintesc. Da, asta facea acel vaccin....trata si prevenea. Pai acum i-a tratat de tot.
I-a transformat in niste mutanti canibali care ziua sunt arsi de soare si se ascund in intuneric ,iar seara ies si bantuie strazile mancand supravietuitori iar cateodata mancandu-se chiar si intre ei."
          Un dezgust ma cuprinsese. "Multumim profesore Oliver...ai vindecat cancerul....dar cu ce pret?"
          Spot trase un latrat.
         - Ce s-a intamplat? intreb stiind ca nu imi poate  raspunde.
        Isi fixase un punct undeva in fata pe care il urmarea.
         - Ce vezi? intreb stiind ca amicul meu canin zarise ceva.
          Dar in acel moment am vazut ce ii starnise atentia . Un micut oras se deschise in fata ochilor nostri iar chiar la intrare era o ambulanta.
           -Extraordinar!
           Nu mai vazusem ambulante de ceva timp. Am oprit masina ,am luat pusca ,am deschis geamul in dreptul lui Spot ,iar acesta sari imediat din masina. Am coborat si eu. Ne-am indreptat spre masina de ambulanta. Mai intai am verificat ceasul . Arata ora 17:00. "E bine...vor iesi din intuneric pe la 21:17."
        Am deschis cu mare frica usa din spate a ambulantei deoarece vreun mutant s-ar fi putut adapostit acolo peste zi. Era gol din fericire.
          Spot intra inauntru si imi aduse in dinti o trusa de prim ajutor.
          -Bravo....
           Din nefericire era tot ce am gasit acolo. Sincer speram la mai mult dar asta e. Rezervorul avea undeva la 13% combustibil dar a fost bine venit.
          - Hai ,amice!Am terminat aici!
          Ne-am intors la masina unde am verificat inca odata ce aveam in portbagaj.
         -Asa sa vedem: cinci truse de primajutor, ceva mancare de caini, o bata, o trusa cu scule , multe cuie si ceva pachete de gloante.Deocamdata o ducem bine! surad eu .
           Cainele imi simtii entuziasmul si incepu sa sara.
          -Hai sa gasim un adapost!

        "Bun, in sfarsit am reusit sa continui scrisul la carte ....scuze ca durat atat dar am avut probleme cu telefonul. Scuze pt greseli dar am o tastatura absolut tampita. Ma rog....sper sa va placa si nu uitati sa imi lasati comentari pentru a va arata suportul. Ok, salut!"

SupravietuitorulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum