Eram cazut in genunchi si ma uitam la ea. Ea facea acelasi lucru.
Inca tremura. M-am uitat la infectatul pe care il omorasem si cu toate ca la exterior paream calm si sigur pe mine in mintea mea eram:"Al dracu sa fi Robert...l-ai omorat!!!! Tu singur...cu mainile tale. Bravo...tot asa!", dar am ales sa raman serios. Fata trebuia sa vada ca este pe maini bune.
-Aproape m-a muscat nenorocitul...haha...nu s-a pus cu cine trebuia!spun eu schitand un zambet.
Ea tace in continuare.
-Hai...te ajut sa iesi de acolo.
Mi-am folosit ultima forta ramasa sa ridic patul sub care se ascunsese astfel in cat sa nu se chinuie foarte mult sa iasa. S-a miscat chiar foarte repede. Cred ca increderea ei era castigata.
Dupa ce iese de tot de sub pat il las jos fara sa fac zgomot, si ma pun jos sprijinandu-ma cu spatele de marginea lui.
Ea statea in fata mea ghemuita. Era destul de scunda si avea parul roscat. Cel mult 19 ani. Mai avea de asemenea niste ochi destul de patrunzatori pe care i-as fi putut numii frumosi.
-Iti este foame?o intreb eu.
Isi ridica fata si da din cap in semn de aprobare.
-Ok atunci...sa vedem ce avem aici!spun in timp ce imi dau ghiozdanul de pe spate jos. Asaaaa....sa vedem. Daca stiam ca mai dau de cineva luam mai multa mancare de la masina, insa nu ma deranjeaza sa impart cu tine ce am reusit sa iau. Iti place tonul?
Si spunand acestea scot doua conserve de ton din ruxac. Folosesc desfacatorul si ii inmanez una din conserve. O ia fara sa se gandeasca si o goleste cu mainile goale.
Raman un timp uitandu-ma la ea. Si ea la randul ei se opreste si se uita la mine.
-Observ ca iti este foarte foame....o poti lua si pe a mea. Oricum nu prea imi este foame.
Las conserva jos si ma ridic trosnind din toate incheieturile.
-Nu este nevoie...chiar nu este!spune ea cu o voce putin ragusita.
Vocea ei ma ia prin surprindere si ma face sa tresar parandu-mi-se atat de copilareasca, insa nu las sa se vada acest lucru si ii spun:
-Stai calma...voi manca maine dimineata. Am multa mancare la masina. Esti slabita...ai nevie de mai multa mancare.
Nu refuza a doua oara.
Scot capul pe usa si il vad iar pe infectat exact acolo unde l-am lasat. Fluier, iar Spot urca grabit scarile. Intru din nou in camera.
-Va trebuii sa scot infectatul asta afara. Poate va atrage mai multi si nu vrem asta ,pentu ca aici vom petrece noaptea. Spot, ai grija de ea ok? Nu-ti face griji...esti pe maini bune. Ma intorc repede.
Spot latra si da din coada. Semn ca ii place de noul nostru camarad.
Ies din camera si inchid usa.
"Ok ,Robert....la 3 il ridicam ok?"
Imi iau avant si il ridic pe umeri. Este destul de greoi lucru care ma face sa ma impleticesc putin, dar imi gasesc repede echilibrul. Cobor scarile si ajung din nou in livingul acela devastat. Il arunc afara pe usa din spate.
Afara incepuse sa ploua. Iubesc ploaia. Cand eram copil imi placea sa alerg pe strazile orasului cand ploua. Daca stau sa ma gandesc nu am racit niciodata din cauza ploii. Imi place sa cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca si ploaia ma iubeste pe mine.
Ceasul de la mana incepe sa imi piuie. Este ora 21:00... intr-un sfert de ora ies din intuneric infectatii.
Imi iau la revedere la de ploaie , inchid usa si urc grabit inapoi in camera unde urma sa inoptam.
-Ok...am rezolvat. Este posibil sa fie si altii in casa asa ca ne vom baricada in camera asta si vom astepta cuminti zorii diminetii. La ora 7:30 putem iesii in siguranta. Hai sa vedem cu ce baricadam usa...in caz de orice.
Trag in fata usii un sifonier destul de masiv care ma lasa fara suflare.
-Uff...acum suntem in siguranta. Te simti mai bine?
-Da...sunt ok. Ai un caine foarte frumos. Spot?
-Da...tatal mei i-a pus numele cand mi l-a dat de ziua mea acum 4 ani.
-Cati ani ai?
Ma asez langa ea si Spot vine langa noi.
-22...daca nu ma insel nu m-ar mira ca din cauza radiatiilor memoria mea sa fie stearsa...spun eu cu un suras.
Un zambet aparu pe fata ei. Un zambet care lasa la vedere un sirag de dinti albi.
-Esti destul de amuzant, Robert.
-Incerc doar sa te mai inveselesc.
-Eu sunt Katrine.
-Ai un nume foarte frumos. Spune-mi ,Katrine... cum ai reusit sa supravietuiesti 2 ani la rand?
-Am fost parte dintr-o flota navala...acum 2 saptamani au ramas navele fara combustibil si au tras la mal. Seara am fost atacati de o banda de rebeli. Majoritatea echipajului a murit. Eu am reusit sa fug...tu? Pe tine ce te aduce pe aici?
-Eu am calatorit mult cu 2 prieteni. Damian si John. Veneam dinspre California si mergeam spre Los Angeles. Pe la mijlocul drumului ei s-au alaturat unei bande de rebeli. Eu am ales sa continui drumul spre Los Angeles.
-Dar de ce voiai sa ajungi acolo?
-Auzisem ca acolo se afla una din coloniile pentru supravietuitori.
-Si....?
-A fost doar in zvon...nu mai sunt colonii. Au plecat toate.
-Fi mai optimist....poate nu este asa...poate ca unele colonii inca asteapta supravietuitori...
-...2 ani?o intrerup eu.
-Posibil.
-Eu zic sa te culci. Vorbim maine!spun eu incercand sa inchid subiectul.
-Ok...
