-Hei! Mai usor, nu pot tine pasul cu tine! am strigat eu catre Spot care era cu mult un fata mea.
Mi-am intors pentru o secunda privire in spate catre masina pe care am lasat-o la intrasea in oras. Nu avea nici un rost sa o luam cu noi. Mai bine o lasam aici in camp deschis decat sa intram cu ea in oras si sa ne impotmolim pe undeva. In momentul de fata transportul este cel mai mare lux pe care ni-l permitem.
Mergeam pe o straduta destul de lunga care era inconjurata de masini si de cladiri mari. Daca nu m-as pricepe as spune ca suntem chiar in New York, dar stiu ca asta nu e adevarat.
"Adapost....unde sa gasim noi adapost?"
Nu puteam intra in claditile astea mari. Ne-am fi oferit singuri prada infectatilor.
O durere de cap ma lua si ma facu sa tresar cu un tipat care dadea mai mult a vaiet:"Aaaahh!". Cazui in genunchi. Pusca imi cazu de pe umar. Chestiile aste mi se intampla destul de des....probabil din cauza radiatiilor. Totusi din cauza epidemiei unele centrale nucleare au explodat.
"Da....asta este. E din cauza radiatiilor... Calm ,Robert, nu mori astazi! "
Stateam in genunchi cu capul in palme cand , dintr-odata simt o atingere pe palma stanga. Era Spot. A simtit ca ceva este in neregula cu mine.
I-am zambit si l-am mangaiat pe cap. Habar nu am ce m-as face fara el. Este singurul meu sprijin moral. Fara el cred ca as inebunii.
- Ok....sunt bine....sa mergem!am spus eu incercand sa imi gasesc echilibrul.
Puteam observa cum noaptea ce urma avea sa fie una ploioasa. Tot ce pot sa spun este ca norii nu erau tocmai rari,dar asta e. Auzeam zgomote inspaimantatoare din blocurile pe langa care ma plimbam, zgomote care ar fi putut da cosmaruri si celui mai crud barbat.
Ne-am indepartat de zona cu blocuri, care cel mai probabil reprezenta zona celor bogati din acest oras, si am ajuns pe o strada cu case modeste cu stil specific american.
- Bun...hai sa vedem daca gasim un loc unde sa innoptam...sigur din cate case sunt in zona ,cel putin una va fi sigura.
Spunand acestea am inaintat pe strada. Nu cautam decat o casa micuta si goala....prin goala ma refer la EI...la infectati.
Mergand, nu am putut sa nu remarc forfota dintr-o casa. Parea atat de insufletita admosfera acolo, incat eram tentat sa intru in speranta gasirii a mai multor supravietuitori.
" Nu"-imi spusei in gand. "Nu au cum sa fie supravietuitori...toti au plecat cu flotele armatei...dar daca..."
Fu tot ce am mai apucat aa spun deoarece am tresarit din cauza unui latrat care aproape ca ma surzii. Spot luase pozitia de atac. Simtise ceva...ceva mai mult decat infectati. A simtit un OM.
- Esti sigur? intreb eu.
Spot isi pastra pozitia .
Imi era clar...erau oameni in casa. Probabil aveau nevoie de ajutor. Zgomotele ce se auzeau erau prea haotice si dezordonate....de parca cineva ar fugii de ceva, usi trantite si ceva ce dadea a geamat.
Am dat pusca jos de pe umar si am alergat spre casa. Imi era frica, insa daca acolo erau oameni nu imi pasa...
Usa din fata era incuiata, insa Spot care disparuse de langa mine se intorsese si incepuse sa ma traga de pantaloni.
-Ai gasit ceva?
Ma duce pana la usa din spate care era efectiv smulsa din balamale.
Cu imi ma in gat am spus:
- Ok, amice, fi atent! Nu poti intra decat daca auzi semnalul, pana atunci stai aici. Daca incepe sa se insereze iar eu inca nu am iesit...PLEACA!
Spot lua pozitia de sezut.
Am luat o gura mare de aer si am intrat in casa, cu pusca inainte.
Totul era tacut. Toate zgomotele incetasera. Mana imi tremura pe tragaci. Din bucataria in care eram am ajuns intr-un living compet devastat. Am inghitit in sec cand.....un zgomut se auzi de la etaj. Fu un zgomot mic care insa continua. Am urcat incet pe scari . Transpiratia imi curgea le toata fata. Admosfera era foarte tensionata. Am ajuns intr-un hol cu cateva usi dintre care una era deschisa. De acolo se auzea zgomotul. M-am apropiat incet . Eram chiar langa tocul usi. Doar o privire aruncata in camera aceea si l-am vazut. Statea atarnat de tavan zmulgand lemnul din el. Dar ce facea acolo? Mi-am coborat privirea si am observat ca nu eram singuri. Sub pat, tinandu-se cu mana de gura si tremurand din toate incheieturile statea o fata cu fata plina de lacrimi, care se uita tinta la mine parca implorandu-ma sa pun capat acestui calvar. EL se oprii din gaurit tavanul. Imi simti-se prezenta. Isi intoarse capul spre mine si am ramas inlemnit. Chipul lui pierduse orice urma de trasatura umana, balele ii curgeau din gura , venele parca ii explodau si tot corpul ii tremura. Pielea lui era alba aproape total. Se uita la mine si isi deschise gura ,lasandu-si la vedere dintii galbeni . Am observat ca respira foarte repede , lucru pe care l-am observat la mai multi infectati.
In momentul acela s-a napustit asupra mea facand sa imi sara pusca din mana. Eram intins pe podea cu el peste mine. In momentul acela i-am prins capul cu mainile si cu toata forta i-am dat un cap in gura, lucru care l-a facut sa sar in spate. M-am tarat pana l-a pusca mea si am ridicat-o la ochi. Chiar in momentul ala infectatul sarii asupra mea dar nu mai apuca sa faca nimic. Glontul meu il inimerii in gat facand ca sangele sa tasneasca pe pereti si pe podea inclusiv asupra mea. EL, ca trasnit cazu pe spate si incepu sa scoata niste zgomote teribile, urmate de lovituri in pereti si mai multe tentative de a se ridica in picioare. M-am repezit asupra lui lovindu-l cu piciorul si zdrobindu-i capul cu patul pustii.
Eram extenuat. Am cazut in genunchi fara a ma putea opune acestei actiuni. Fata era tot acolo , sub pat si se uita in continuare la mine plangand.
I-am zambit:
-Buna....eu sunt Robert! am spus gafaind.
