O viață criminală(Jeff The Killer Fanfiction)

Capitolul VIII

Jennifer deschise ochii şi se afla în pat. Se uită prin camera şi era întuneric.

"Am visat?"se întrebă ea. Se uită la ceas care arăta ora 22:54.

"Nu cred că am visat. Atunci cum am ajuns în pat?"se întrebă ea,dându-se jos din pat.

Coborî în sufragerie şi începuse să o caute pe mama ei. După s-a dus în bucătărie,dar nu era nici acolo. A început să o strige şi a văzut că nu îi răspunde. Panicată şi-a luat telefonul şi a sunat-o,iar acesta a sunat din bucătărie.

-Mama nu pleacă nicăieri fără telefon!spuse Jennifer,apoi fugi în camera mamei ei.

-Mamă!țipă ea cu lacrimi în ochii,deschizând uşa

Răsuflă uşurată când a văzut că mama ei era în pat şi dormea, înainte să intre ea.

-Domne Jennifer,de ce țipi aşa?spuse mama ei somnoroasă. O privi pe Jennifer ce avea lacrimi în ochii.

-Jennifer eşti bine?spuse ea ridicându-se din pat şi luându-şi fiica în brațe.

-Mamă!spune Jennifer zâmbind,strângându-şi mama în brațe.

-Credeam că...apucă Jennifer să spună,iar după aceea izbucneşte în plâns.

-Draga mea,ce s-a întâmplat?întreabă mama ei speriată.

-Nimic,doar mă bucur că eşti bine!

Jennifer iese din îmbrățişare şi îşi priveşte mama zâmbind,ea făcând acelaşi lucru.

Jennifer vrea să iasă din cameră,dar simte cum o amețeală uşoară o cuprinde şi se lasă pe podea.

-Jennifer! Ce ai pățit?o întreabă mama ei speriată.

-E în regulă,mamă! Sunt puțin amețită fiindcă nu am mâncat nimic toată ziua. Am leşinat şi la mine în cameră.spune Jennifer.

-Ai leşinat la tine în cameră? O,doamne,Jennifer! Întinde-te aici în pat până îți fac ceva de mâncare!spune mama ei panicată.

Jennifer încremeni. Mama ei nu ştia că leşinase? Oare a visat?

-Mamă,mă ajuți te rog să ajung la mine în cameră?o roagă Jennifer.

Mama ei o luă pe Jennifer după umeri şi o ajută să meargă până la ea în cameră. O ajută să se întindă în pat şi îi aprinse lumina.

-Să nu te ridici din pat până nu îți aduc mâncare,bine?spuse mama ei serioasă.

-Bine!răspunse Jennifer zâmbind.

După ce mama ei ieşise îşi adună toată puterea rămasă şi s-a dus să îşi ia jurnalul din bibliotecă,apoi se aşeză pe podea.

A răsfoit jurnalul până la pagina unde ştia că era scrisă de Jeff. Încremeni când văzuse că aceasta încă era acolo.

-Atunci cum naiba am ajuns eu în pat?se întrebă ea.

"Să fi fost el? Dar nu cred,el nu m-ar ajuta!" Se gândi ea.

"Dar nu avea cine altcineva să fie! Criminalul ăla chiar mă urmăreşte?"Simți cum amețeala începea din nou să o cuprindă.

-Trebuie să mai rezist puțin! Vreau să ştiu ce scrie!spuse ea cu voce tare şi începu să citească.

"Draga mea Jennifer,

Astăzi te-am aşteptat din nou după şcoală. Aveam de gând să ne jucăm puțin aşa cum am făcut de dimineață,dar de data asta voiam să îți pun capăt zilelor. Din păcate mama ta iar a venit să te ia. Chiar aşa de frică îți este de o tot suni pe mămica? Crezi că aşa vei scăpa?