O viață criminală(Jeff The Killer Fanfiction)

Capitolul IV

Orele erau pe terminate,iar Jennifer se afla la ora de matematică. În timp ce profesorul îi învăța o nouă formulă pe copii, Jennifer se uita gânditoare pe geam.

Se gândea la băiatul în care intrase de dimineață. Avea un sentiment rău în privința lui,iar acest sentiment nu-i dădea pace.

După ora de matematică mai avea doar o oră şi urma să plece acasă împreună cu prietenele ei.

Totuşi,acel sentiment rău nu-i dădea pace,aşa că după terminarea orei de matematică şi-a sunat mama şi a rugat-o să vină să o ia de la şcoală.

Următoarea oră avea chimie. A încercat să fie atentă,dar acel sentiment încă nu reuşea să-i dea pace.

-Domnişoară Jones! Domnişoară Jones!

Tresări şi se uită la profesoara de chimie ce o privea nervosă.

-Ce gânduri sunt mai importante decât ora de chimie?o întrebă profesoara deranjată.

-Vă rog să mă scuzați! Nu mă simt prea bine. Promit că voi fi atentă de acum!îşi ceru Jennifer scuze.

-Dacă doreşti poți să mergi la cabinetul asistentei.îi spune profesoara,întorcându-se cu fața la tablă.

-Da. Mulțumesc,doamna profesoară!spune Jennifer şi se ridică din bancă.

Ieşi din clasă şi se duse la fereastra din capătul holului ce avea privelişte în fața porții elevilor.

Se uită pe geam şi printre blocuri observă o siluetă. Când se uită mai bine observă că este băiatul în care intrase în curtea şcolii.

Acesta îşi ridică capul şi îi făcu cu mâna. Jennifer încremeni. Simți cum pulsul i se accelerase şi cum o lua uşor cu amețeală. Se lăsă în fund pe holul rece şi respira sacadat. Se ridică din nou şi privi pe geam. Băiatul dispăruse.

Se lăsă din nou să cadă pe podeaua rece şi începu să tremure. Era sigură că nu i se păruse că acel băiat fusese acolo.

"De ce naiba stătea el acolo? Şi de ce era în curtea şcolii azi dimineață?"

Soneria care anunța de pauză sună iar ea tresări.

-Deja s-au terminat orele?şopti ea,încercând să se ridice.

-Eşti bine?auzi o voce caldă şi blândă,apoi văzu o mână întinsă în fața ei.

-Da,mulțumesc!spuse ea şi apucă mâna din fața ei,ajutând-o să se ridice.

Când văzu că persoana care o ajutase era îmbrăcată într-un hanorac alb imaculat cu gluga trasă pe față căzu la loc.

Se holbă la persoana din față ei care începuse să râdă jucăuş. Începu şi ea să facă la fel,când râsul băiatului deveni unul haotic şi înfricoşător.

Se holbă speriată la el,ridicându-se în picioare încercând să fugă când persoana îşi dădu jos gluga de pe față,iar Jennifer încremeni.

Chipul băiatului era palid,pielea de la gură până la obraji fiindu-i crestată în formă de zâmbet.

Înfățişarea lui îi aminti de victimele lui Jeff The Killer. La acest gând tresări,continuând să se holbeze la fața lui.

-Eşti Jeff The Killer! Spuse ea mai mult şoptit.

-Exact el!spuse el făcând cu ochiul.

Ea rămăsese blocată. Nu putea să creadă că în fața ei se afla Jeff The Killer,criminalul pe care îl admira!

Începu să facă paşi timizi spre Jeff,când auzi vocea prietenei ei Taylor.

-Jennifer! Ce faci acolo? Hai,trebuie să plecăm!

Taylor stătea în fața scărilor cu cărțile ei şi ale lui Jennifer de chimie. Jennifer s-a dus să îşi ia cărțile şi i-a spus că vine imediat. Când s-a întors Jeff The Killer nu mai era acolo. Se uita la acel loc timp de câteva secunde,apoi se duse în clasă ca să îşi strângă lucrurile.

Mama ei o aştepta în față şcolii,iar când o văzu pe Jennifer claxonă. Jennifer îşi luă rămas bun de la prietenele ei şi fugi în maşină.

-Cum a fost ziua ta,scumpo?o întreabă mama ei în timp ce Jennifer închidea uşa de la maşină.

-A fost ca celelalte.spune ea scurt şi îşi rezemă fruntea de geamul maşinii,gândindu-se la ce s-a întamplat azi.

Cum ajunse acasă umplu cada cu apă caldă şi încerca să se relaxeze.

Nu putea să creadă că l-a văzut pe Jeff The Killer. Era foarte fericită,dar asta însemna că va fi următoarea lui victimă.

Când se gândi că nu dăduse deloc dovadă de curaj astăzi îi venea să moară.

"Ce naiba se întamplase cu mine? De ce eram aşa de speriată?" Oftă apoi se gândi la ceea ce scrisese în jurnal. Nu era deloc fata care credea că este.

-Dacă nici eu nu mă cunosc,atunci cine să o facă?gândi ea cu voce tare.

∆
∆
∆
∆
∆
∆
Salut oameni faini!

Ăsta este ultimul capitol pe ziua de azi. Ştiu că am zis că postez 3 capitole dar m-am gândit să vă mai țin în suspans.  Cel de al treilea capitol este deja scris şi îl voi pune mâine,când mă voi trezi.

Seară faină ursuleți panda!