O viață criminală(Jeff The Killer Fanfiction)

Capitolul XIV

Ziua următoare Jennifer se trezi la ora  11:30. Se simțea foarte obosită,atât fizic cât şi sufleteşte,însă a făcut un efort foarte mare şi s-a ridicat din pat mergând spre bucătărie ca sa îşi prepare o cafea.

După ce cafeaua era gata şi-a turnat-o într-o ceaşcă şi s-a îndreptat cu paşi leneşi spre sufragerie,unde avea de gând să se uite la desene în timp ce îşi savura cafeaua.

Scăpă ceaşca pe jos,spărgându-se,lichidul maro îmbrăştiindu-se foarte repede pe parchetul de un alb murdar.

-Ce naiba cauți tu aici?aproape că țipase ea,privindu-l pe Jeff cum stătea pe canapea şi se uita la ecanul negru al televizorului.

-Stai calmă,nu am venit să te omor! Vreau doar să vorbim.spuse el,ridicându-se de pe canapea şi se îndreptă spre Jennifer.

-Cum naiba ai aflat unde stau? Şi cum ai intrat?continuă Jennifer cu întrebările,privindu-l încruntată.

-Ai vrea să ştii,nu-i aşa? Dar nu îți voi zice. Am venit aici ca să vorbim despre altceva!spuse Jeff devenind foarte serios.

-N-am ce vorbi cu tine!spuse Jennifer întorcându-i spatele şi vrând să părăsească încăperea,dar Jeff o prinse de mâna rănită şi o trase spre el. Jennifer urlă de durere,căzând în genunchi exact în ciuburile ce se aflau pe podea,țipând din nou când cioburile făcură contact cu pielea ei.

-De ce mă urăşti aşa de tare?spuse Jennifer printre suspine de durere.

Jeff nu îi băgă în seamă întrebarea şi o luă imadiat pe Jennifer de pe podea aşezând-o cu grijă pe canapea,apoi a mers la baie de unde a luat spirt şi bandaje. S-a întors repede şi a pus spirt pe vată începând să îi dezinfecteze rana. Când vata îmbibată în spirt a făcut contact cu rana fetei aceasta strângea din dinți,abținându-şi suspinele.

După ce Jeff a terminat de bandajat rănile fetei s-a uitat lung la ele,apoi la fața ei,continuând apoi să îi analizeze şi restul corpului. Jennifer îl privea fără să zică nimic,întrebându-se ce gânduri avea criminalul din fața ei.

Jeff întinse mâinile spre brațul lui Jennifer şi îi ridică mâneca,unde avea brațul bandajat,bandajul fiind acoperit de sânge proaspăt. A început să îi desfacă bandajul,apoi s-a încruntat când a văzut tăietura adâncă din brațul fetei.

-Cine ți-a făcut tăietura asta?a întrebat Jeff,uitându-se în continuare la rană încruntat.

Jennifer nu se simțea în stare să răspundă. Însepuse din nou să se simtă tristă,lacrimile începuseră să îi apară în ochi,dar ea nu le lăsa să îi alunece pe față. Nu mai voia să plângă în fața lui Jeff. Nu voia să vadă iar cât de slabă era.

Jeff oftă observând că Jennifer nu avea de gând să îi răspundă la întrebare aşa că începuse să îi dezinfecteze rana. Toate lacrimile pe care Jennifer se chinuise să le țină în frâu alunecară imediat cum spirtul din vată făcuse contact cu rana deschisă,însoțite de un scâncet de durere. Jeff o privi pe Jennifer preț de câteva secunde întinzând mâna spre fața ei. Jennifer nu ştia ce urma să facă criminalul aşa că închise ochii. Jeff îi şterse lacrimile,apoi îi mângâie blând obrazul. Ea deschise ochii puțin şocată,privindu-l pe Jeff cum înfăşura rana.

Jennifer nu îi înțelegea deloc comportamentul lui Jeff. Îi spune că nu simte nimic pentru ea,apoi îi tratează rănile şi o mângâie. Îl privea pe Jeff dorindu-şi să ştie ce se afla în capul lui şi la ce se gândea când era în preajma ei. După ce a terminat de bandajat rana de la mâna,Jeff continua să o privească.