O viață criminală(Jeff The Killer Fanfiction)

Capitolul XI

Trecuseră două săptămâni de la ultima vizită a lui Jeff,aceea fiind şi ultima data când Jennifer l-a văzut.
În acest timp în care Jeff nu i s-a arătat ei a încetat şi crimele,sau cel puțin nu au mai apărut la ştiri.

Jennifer şi-a continuat antrenamentul,devenind din ce în ce mai puternică. Avea un sentiment rău cu privință la absența lui Jeff,simțea că ceva nu era în regulă.

Nu s-a gândit nici măcar o secundă că acesta ar fi părăsit oraşul. Făcuse mult prea multe ca să plece dintr-odata.

Deşi nu îi plăcea,chiar îi simțea lipsa lui Jeff. Şi încă din acea seara nu a încetat să se gândească la el şi la sărutul acela.

Deşi ştia că Jeff era puternic îi era teamă că ceva s-a întâmplat cu el. Jennifer îşi dorea cu toată ființa ei să îl omoare,însă sulfetul ei nu o lăsa şi o făcea să fie îngrijorată în privința lui.

De mai multe ori s-a gândit să meargă să îl caute,dar ştia că nu are rost. Nu ştia de unde ar trebui să înceapă căutarea şi nu ştia nici dacă Jeff se mai afla în oraş,deşi ea credea că încă este nu era sigură sută la sută.

"Ar trebui să mă bucur că a ieşit din viața mea,dar totuşi mă întristează"se gândi Jennifer.

Jennifer nu îşi dăduse seama,dar se îndrăgostise de Jeff,însă acest sentiment era amestecat cu ura şi setea de răzbunare pe care i le poartă de când i-a omorât cele două prietene.

Era ora 23:06 şi nu putea să adoarmă. Se gândea la toate momentele avute cu Jeff. Era sigură că Jeff era îndrăgostit de ea. Se gândise că poate sentimentele pe care le are pentru ea îl împiedicau să o omoare aşa că pur şi simplu a plecat din oraş. Credea cu tărie în teoria ei,dar încă era nesigură în privința plecării lui,poate pur şi simplu a dispărut din viața ei

Jennifer s-a decis să iasă la o scurtă plimbare nocturnă. Nu mai avusese de mult una,de când Jeff a dispărut misterios.

Îşi aminti ce păți la ultima plimbare avută,aşa că acum avea de gând să aibă mai multă grijă.

Se schimbă de pijamale într-un tricou negru,pantaloni negrii rupți în genunchi şi peste hanoracul ei negru cu pentagramă pe spate. Îşi puse cuțitul în buzunarul hanoracului ca să poată să îl ia uşor în caz că are nevoie de el. Se încălță cu tenişii negri şi ieşii din casă.

Avea de gând să se întoarcă până la ora 3 şi ceva. Se plimba pe strada întunecată,până ieşi pe şosea unde trecea din când în când câte o maşină.

Telefonul începuse să îi sune. Era sigură că era Kevin. În cele două săptămâni nu a încetat să o scoată din minți! O tot sună şi vine la ea acasă când se aşteaptă mai puțin. Ştie că este îngrijorat în privința ei,dar lui Jennifer i se părea că exagerează cu atâta grijă!

Aşteptă ca Kevin să închidă,apoi îşi pune telefonul pe silențios înainte să apuce să sune din nou.

Jennifer avea de gând să aibă o plimbare liniştită. Voia să îşi ia gândul de la tot ceea ce se întâmplase. Cel mai mult îşi dorea să îşi ia gândul de la Jeff.

Se plimbă până ajunse la parcul unde mergea ea când era mică. Intră în parc şi se aşează pe banca pe care stăteau părinții ei şi o priveau pe a când se juca. Multe amintiri plăcute începură să îi apară în cap,provocându-i un zâmbet larg pe chip. Toate momentele fericite pe care le avusese alături de părinții ei. Părinții ei divorțaseră,fiindcă tatălui ei începuse să îi pese mai mult de muncă decât de familie. Nu o înşela pe mama ei cu secretara sau cu altă colegă de servici,pur şi simplu îşi iubea slujba mai mult decât le iubea pe ele. După divorț tatăl ei a plecat în străinătate cu munca,iar mama s-a afundat în muncă.