《2》

133 19 16
                                    

     Deschid brusc ochii. Mă simt ciudat,am o senzație de parcă cineva incearca sa-mi controleze fiecare mișcare. Ma ridic  în picioare și încep  sa inaintez spre fereastra. Dar parcă mă mișc cu încetinitorul. Sunt ametit și îmi aud fiecare gând mai tare. Camera pare mai întunecoasă decât e și mult mai mica. Am impresia ca fiecare perete,fiecare dulăpior vechi și prăfuit e la câțiva centimetri de mine. Drumul pana la fereastra din capătul dormitorului meu e lung și straniu,dar intr-un final ajung. Îl deschid și privesc în jos. Simt din nou senzația aceea. Acel cineva mă controlează din nou. Am impresia ca vreau sa mă arunc,dar de fapt nu vreau. Sunt controlat și nu mă pot împotrivi. Mă urc pe geam,apoi îmi dezlipesc picioarele desculțe de pervazul rece căzând in întuneric,dispărând pe veci.

Am reușit sa postez și capitolul doi. Nu cred ca e prea horror,dar in fine.Sper ca va place :))

povesti de groazaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum