povesti de groaza

《3》

     Totul a început intr-o noapte când ascultam muzica. Totul părea normal. Fiecare vers,fiecare bit. Stăteam în coltul întunecat al camerei și fredonam liniștit. Făceam asta în fiecare secunda,în fiecare minut al nopții. De câteva zile nici nu mai dormeam. Devenisem obsedat. Melodia pusese stăpânire pe mine. Dacă nu o mai ascultam simțeam ca nu trăiesc. La un moment dat parcă linia muzicala se schimbase. Erau alte tonalități mai stranii...apoi au început sa se audă și șoapte. Șoapte care înainte nu erau în piesa. Devenise mai interesanta. Mult mai interesanta. În sfârșit,intr-o noapte am inteles ce-mi spuneau șoaptele. Îmi spuneau sa vin la ele. Îmi spuneau sa deschid dulapul. Asta am și făcut. M-Am dus la dulapul din lemn vechi și l-am deschis,liniștea fiind distrusa de un scârțâit. Înăuntru nu mai era nimic. Era doar întuneric total și un curent puternic. Șoaptele au început sa se audă din nou,de data asta mai puternic. Erau niște vocii subțiri și chinuite. Mă chemau la ele. Am început sa inaintez fără sa vreau. Corpul meu nu mai asculta de mine. Eram marioneta lor acum. Nu mai aveam cum sa scap. Cu timpul am devenit una cu întunericul,nu mai puteam sa mișc,sa vorbesc. Decât amintirile mi-au rămas chinuindu-ma fara oprire. De parcă nici nu am existat. De parcă sunt doar un mit făcut ca sa sperie copii...