Cât ar trebui să mai aștept pentru a îmi da toate măștile oribile de pe față? Vreau să fiu "goală" și liberă. Vreau să scap de ceea ce îmi ține mâinile încătușate.
M-am săturat să fiu firimituri adunate de pe jos,aruncate de oameni pentru gardienii cerului.
Îmi scot telefonul din buzunarul blugilor. Apăs pe cameră și folosind ultima suflare a bateriei imortalizez apusul.
-Tu chiar iubești apusul,Jerry.
Din nou el. Vocea lui îmi face trupul să se cutremure. Știu că acum a venit momentul să mă sustrag din peisaj și să fug cât mai departe. Îmi arunc rapid telefonul în buzunar și fără să îi arunc vreo privire mă pierd precum gândurile cele mai inutile ale omului.
Capitol dedicat lui -astrophilee .
Sper că va place ceea ce scriu aici.
CITEȘTI
Ultimul apus
Short Story"-De ce taci? De ce nu mai sufli? De ce mâna ta nu mai reacționează la atingerea mea? Întreb speriat, albit la vederea ochilor tăi verzi ce cândva erau înflăcărați la vederea fiecărui apus." ~Marcus "-După nopți nedormite, obosită de la gânduri ce m...
