-Doamne ce prost poți să fii. Ți-am zis că ne va prinde ploaia!
-Nu e vina mea că te opreai tu din 5 în 5 secunde să te uiți la cum crește iarba.
-Nu am făcut asta! Ahh.
-Ce mai e acum?
-Cred că mi-a pus piedică un melc.
-Poftim?
-Mi-am scrântit glezna,tâmpitule. Ce o fi fost în capul meu să merg cu un străin la mama naibii...
Se apleacă în fata ei și fără nicio atenționare o aruncă în spatele lui. Se simțea vinovat că din cauza lui,Jerry se rănise. Atunci când o luă de pe bancă spera că va reuși să îi îmbunătățească starea,dar reușise contrariul. Avea dreptate. Chiar era un tâmpit. Unul căruia inima îi bătea puternic în prezenta unui șoricel.
*Capitol diferit pentru că o anumită persoană s-a săturat să o întristez*
CITEȘTI
Ultimul apus
Short Story"-De ce taci? De ce nu mai sufli? De ce mâna ta nu mai reacționează la atingerea mea? Întreb speriat, albit la vederea ochilor tăi verzi ce cândva erau înflăcărați la vederea fiecărui apus." ~Marcus "-După nopți nedormite, obosită de la gânduri ce m...
