PENTRU TOTDEAUNA

Capitolul 13

           Când o văzu,doamna Mary o îmbrăţişă spunându-i că se bucură mult să o revadă.
            Le aduse mâncarea pe terasa din spatele,care era închisă iar în locul pereților avea geamuri,lăsând razele razele soarelui să pătrundă şi oferind o priveliște minunată spre grădina plină de verdeață  şi de flori.
          După masă,în timp ce savurau cafeaua,Robert o întrebă:
             -Şi cum găsești orașul după cinci ani?
              -Neschimbat şi la fel de pitoresc. Aş vrea să am mai mult timp să iau legătura cu prietenele mele,nu mai ştiu nimic de ele de când am plecat.
           - Şi de ce nu o faci?
            -Nu am timp. Luni,după masă,mă întorc la Londra.
          El se ridică așa de repede de pe scaun,că acesta aproape se răsturnă şi veni în fața geamului,unde se afla ea,ochii lui cercetători privind-o atent,încercând să afle ce gândeşte.
           -De ce?
           -De ce?repetă ea,starea de nelinişte revenindu-i. El se afla foarte aproape şi ea încercă să evite să se uite în ochii lui,temându-se că s-ar putea înneca în acei ochi. Pentru că mi-am făcut treaba pentru care am fost trimisă aici. John are nevoie de mine la Londra şi pentru că acolo e casa mea.
          El se întoarse cu spatele la ea şi îşi băgă mâinile în buzunarele pantalonilor şi începu să se plimbe nervos.
            -Legătura ta cu John e serioasă?întrebă el apropiindu-se şi privind-o.
            -Da,zise ea,gândindu-se la cei patru ani de când se cunoşteau. John era cel mai apropiat prieten al lui. Totuși,nu-i putea spune lui Robert că deşi aveau o legătură strânsă,ei erau doar prieteni. Această aşa zise legătura îi oferea un scut de protecție.
            -Cât de serioasă e legătura dacă voi nu locuiţi împreună? Pe degetul tău nu se află nici un inel de logodnă,după cum văd. Spuse toate acestea pe tonul ironic pe care era obișnuită,ceea ce pe ea o scotea din sărite. Cine era el să o judece? Din nou?
            -Pentru că nu vreau eu. Îmi place libertatea pe care o am.
            -Ce ce,Kate? Nu poţi fi femeia unui singur bărbat? Poate că nu ai întâlnit încă bărbatul potrivit.
          Kate tremura de furie. De ce îi permitea să-i vorbească astfel? Îşi jurase că nu îl va mai lăsa să o rănească.
          Veni în faţa ei,fixându-şi privirea furioasă într-a ei,care era şi mai furioasă.
            -Şi dacă eşti cea mai scumpă comoară a lui de ce te lasă să pleci singură? De ce nu e aici cu tine?ţipă el.
            -Pentru că are încredere în mine!ţipă şi ea!
          Vocea lui scăzu în intensitate,dar vibrația cu care vorbi îi transmise ei o stare de excitație,care i se răspândi în tot corpul.
            -Serios?  Hai să vedem dacă are dreptate. O trase în braţele şi îşi coborî buzele asupra ei,mai întâi cu furie,apoi când aceasta se potoli cu o pasiune care egala furia de la începutul sărutului.
          Kate încercă să reziste. Îşi puse mâinile pe pieptul lui si încercă să-l împingă dar el era mult mai puternic. Şi odată mâinile ajunse pe pieptul lui,parcă aveau voință proprie,începură să-l mângâie,simţindu-i muşchii pe sub cămaşa pe care o purta.
          Kate realiză că asta voia să facă,să-l sărute până n-o să mai aibă aer,aşa că îşi deschise gura şi lăsă limba lui să pătrundă şi să cerceteze. Când i se păru că el nu e destul de aproape de ea,îşi băgă mâinile în părul lui şi-l trase mai aproape.
          El părea cuprins de aceeaşi foame ca şi ea. Se opriră din sărut să trag aer în piept. Cu respiraţiile întretăiate,se priviră în ochi,iar ea văzu într-ai lui aceeași dorință nebună care puse stăpânire şi pe corpul ei.
          Se sărutară din nou,atingându-se,pipăind,neștiind cum să se apropie mai mult unul de celălalt. El îşi coborî mâinile pe spatele ei,până la fese şi o trase el,lipindu-se cu tot corpul de al ei,lăsând-o să simtă cât de mult o dorea.
         Apoi el îşi coborî capul şi îi sărută gâtul,în timp ce mâinile îi mângâiau înnebunite sânii,prin maioul pe care îl purta.
            -Kate,draga mea,te doresc de atâta timp!îi şopti el la ureche.
         Într-un târziu ,creierul ei receptă cuvintele lui. Dorință,nu iubire,iar pentru ea nu era destul,îşi zise revenind cu picioarele pe pământ.
          Ea îl iubea,el doar o dorea,iar când dorinţa lui va fi satisfăcută,el îi va întoarce spatele din nou,rănind- o încădată,iar de data asta nu ştia dacă îşi va mai putea reveni. Trebuia să plece acum,până nu era prea târziu.
          Robert simţi că ea nu mai participa la sărut iar ochii lui îşi reluară sclipirea ironică.
            -S-a cam zis cu încrederea!replică el cu ironie.
            -Du-mă la hotel,te rog,zise ea,luându-şi geaca de trening de pe spătarul scaunului şi mergând spre ieşire.
          Parcurseră drumul într-o tăcere apăsătoare. Când opri mașina în faţa hotelului,Robert se întoarse spre ea şi zise:
            -Kate,trebuie să vorbim!
            -Nu avem ce vorbi,domnule Krombers,spuse ea furioasă.
            -Am revenit la asta?întrebă el părând exasperat. Diseară,oficialitățile orașului dau o petrecere. Vreau să vi cu mine.
            -De ce? Logodnica ta e ocupată? Îmi pare rău,dar va trebui să-ţi găsești o parteneră în altă parte
            -Cine? Logodnica mea? De unde ai scos-o şi pe asta? Dacă te referi la Cellina,te informez că nu e logodnica mea! Oricum,această petrecere e un prilej de întâlnire a oamenilor de afaceri şi ţi-aş putea prezenta niște oameni influenți,care pe viitor ne-ar putea ajuta,într-un fel sau altul.
          Ea stătu pe gânduri câteva clipe,gândindu-se cum avea să fie în compania lui câteva ore şi să reziste impulsului de a se arunca de a se arunca în brațele sale. Oftând,zise:
            -Bine. La ce oră să fiu gata?
            -Vin să te iau la șapte şi jumătate.
          Apoi ea coborî din mașină fără măcar să-şi ia la revedere.