PENTRU TOTDEAUNA

Capitolul 23

           Însă dimineaţa veni şi când Kate deschise ochii şi se văzu în braţele lui Robert,amintindu-şi de noaptea trecută,îşi reţinu un geamăt.
           Încet,încercând să nu-l trezească,ea ieşi din dormitor şi merse în bucătărie,punând în funcţie filtrul de cafea. În tot acest timp se gândea cum avea să iasă din situaţia îb care se băgase. În timp ce îşi sorbea cafeaua,îşi repeta ce avea să-i spună lui Robert:că a fost o pur şi simplu o greşeală şi îl va ruga să plece,până nu se făcea de râs să îi cadă în braţe să-i spună cât de mult îl iubeşte.
         Atunci el intră în bucătărie,se aplecă spre ea,sărutând-o scurt pe buze şi zâmbind.
            -Bună dimineaţa,zise el,iar ea se gândi că arată superb dimineaţa şică ar fi vrut să-şi ridice capul şi să-i sărute pieptul care rămase descoperit,el ne încheind toţi nasturii cămăşii.
            -Bună dimineaţa,îi răspunse ea,încercând să pară distantă şi neafectată de tot ce se întâmplase noaptea trecută. Robert,ce s-a întâmplat aseară a fost o greșeală  şi aş vrea să nu se mai repete. De aceea,te rog să pleci şi să nu te mai întorci,zise ea,încercând să-şi oprească lacrimile care amenințau să apară.
          El se uită încruntat la ea.
            -Ce s-a întâmplat,Kate,iarăşi înceci să fugi?
            -Nu încerc să fug,dar nu asta îmi doresc. Ţi-am spus într-o zi că vreau totul sau nimic. Vreau o relație bazată pe sentimente adevărate,nu doar pe dorinţă . Nu aş suporta să fiu vioara a doua...
            -Vioara a doua? Ce naiba tot vorbești acolo?întrebă privind-o furios.
            -Ştiu că tu ai o relaţie serioasă cu Cellina şi o să te căsătorești cu ea şi eu nu aş putea...
            -Eşti nebună!  Asta crezi tu că vreau să fi amanta mea? Să mă căsătoresc cu Cellina?  Kate,am rupt relaţia cu ea de de când tu ai revenit în viaţa mea. Îi cuprinse faţa în mâini şi o privi cu ochi furioși. După noaptea trecută,nu o să mai poţi fugi,Kate. Eşti a mea şi te păstrez. O să mă asigur că nu o să mai poţi fugi. O să te ţin sub cheie,dacă trebuie,dar nu o să te mai las să pleci din viaţa mea!
             -Robert!zise ea cu inima bătându-i atât de tare că risca să iasă din piept. Ce vrei să spui cu asta?
             -Ce crezi că vreau să spun?o întrebă el,ochii lui exprimând atâta dragoste şi tandreţe,că ea se înfioră. Ce încerc să-ţi spun de când te-am reîntâlnit:că te iubesc ,că anii ăştia în care nu ai fost lângă mine au fost goi şi trişti,că am început să simt că trăiesc de când te-am revăzut.
           O ridică în picioare şi o strânse la piept atât de tare că ea îi simţea bătăile puternice ale inimii.
             -Viaţa mea nu are sens fără tine,Kate. N-o să te mai scap din ochi. Ştiu că te pot face să mă iubești şi tu.
             -Robert,eu...te iubesc!zise Kate,ne putând să-şi mai oprească lacrimile,și strângându-l la rândul ei în braţe,ne mai putând să-şi stăvilească sentimentele pe care le avea pentru el     
           El se dădu înapoi,să o poată privi,şi îi şterse cu degetele mari lacrimile de pe faţă.
             -Tu mă iubeşti? Atunci de ce ai plecat?îl întrebă ea,Robert citi în ochii ei toată amărăciunea şi tristeţea pe care le simţise ea în urma acelei ultime întâlniri.
           Furioasă,ea zise:
             -M-ai acuzat că aş fi fost amanta bunicului tău,că m-aş fi culcat cu el pentru bani,deşi ştiai foarte bine că am fost virgină până în noaptea pe care am petrecut-o împreună. Apoi,m-ai acuzat că am făcut dragoste cu tine pentru că eram ambiţioasă și că încercam să te prind în plasă,forţându-te să te căsătoreşti cu mine. Şi tu mă întrebi de ce am plecat?
          Văzând durerea de pe faţa ei și auzind vocea ei răvăşită de durere,Robert abia acum realiză cât de mult o rănise cuvintele lui spuse aiurea,fără să le creadă.
            -Iartă-mă,iubirea mea,luându-i mâinile şi sărutându-le,nu am ştiut că te-am rănit atât de mult. Nu am crezut nici un moment cuvintele pe care le-am spus. Eram furios pe mine însumi şi eram speriat de intensitatea sentimentelor pe care le aveam pentru tine,într-un timp atât de scurt. Când eram la New York petreceam mult visând la tine şi nu eram sigur de sentimentele tale. Dacă mă aruncam cu cu capul înainte şi tu nu simţeai la fel? Aşa că am preferat să te atac ,ascunzându-mi astfel vulnerabilitatea. Nu am crezut că tu o să iei în serios cuvintele mele prostești.
            -Crezi că m-aş fi dăruit ție fără să te iubesc? N-aş fi făcut dragoste cu un bărbat pe care nu-l iubeam!zise Kate,mângâindu-i trăsăturile feţei.
            -Iartă-mă,iubirea mea,zise el şi o strânse în braţe,tare,vrând,parcă,să îmbine corpurile lor până ajungeau un singur corp.
            -Nu-mi vine să cred că în sfârşit te strâng în braţe. Parcă e unul din visele mele. Vreau să ne căsătorim cât mai repede,să mă conving că eşti a mea,că nu visez. Aseară,când John mi-a spus că nu sunteţi decât prieteni şi că nu ai lăsat  nici un bărbat să se apropie de tine,am început să sper că ești încă a mea şi că pe mine mă aşteptai.
            -Apropo,zise ea încruntându-se  de unde ai știut unde locuiesc?
          Zâmbind,Robert zise:
            -Oh,John s-a asigurat că te găsesc şi mi-a scris adresa pe un şerveţel.
            -John?întrebă ea,dar el nu ştia ...
           -Cred că John are o intuiţize  bună. Nu degeaba e prienenul tău. Sărutând-o,zise:
           -Nu-mi vine să cred că eşti aici, în braţele mele şi că mă iubeşti. De data asta,n-o să te mai pierd,ești a mea pentru totdeauna,zise el,ridicâ,d-o în braţe şi îndreptându-se cu ea spre dormitor.
          "Pentru totdeauna",repetă Kate,în gând,spunându-şi că nu sună deloc rău,şi că viaţa lor,de fapt,abia acum începea.

                                                                Sfârşit!