PENTRU TOTDEAUNA

Capitolul 3

          Kate urcă în camera ei dezamăgită de ea însăși şi de furtuna de emoții din sufletul său.
           Se întinse pe pat,închise ochii şi se lăsă să alunece în trecut.
          Avea optsprezece ani când părinţii ei muriseră într-un accident de maşină pe când se întorceau de la serviciu. Domnul Walter Krombers,proprietarul fabricii Krombers şi bunicul lui Robert,o luă sub aripa lui,angajând-o ca asistenta lui personală.
          Kate fiind dezgheţată şi dornică să înveţe ca să recompenseze bunătatea şefului ei,în câteva luni ajunse să cunoască problemele fabricii şi încercă să dea o mână de ajutor tuturor.
          Îşi aduse aminte când îl văzuse prima dată pe Robert. Merse într-o sâmbătă la reşedinţa Krombers pentru ca domnul Walter să semneze nişte hârti şi atunci îl văzuse pe Robert şi pe prietena lui de atunci înotând în piscină. Din primul moment în care îl văzu i se opri respiraţia.
          Ea salută,se prezentă şi întrebă unde îl poate găsi pe bunicul lui,iar el îi răspunse,nearuncându-i nici măcar o privire.
          După câteva luni starea de sănătate a domnului Walter se înrăutăţi,lăsând tot mai multe sarcini în grija lui Kate,iar într-un final acesta se otărî să-cheme pe Robert să vină şi să preia conducerea fabricii. Atunci cei doi au făcut oficial cunoştiinţă şi au fost nevoiți să petreacă mai mult timp împreună ,Kate încercând să-l pună la curent cu afacerile fabricii.
          Într-o dimineață el ajunse cu câteva minute înaintea ei la birou şi îşi savura deja cafeaua stând în picioare la fereastră i privind afară. Când auzi uşa se întoarse cu faţa spre ea şi puse ceașca de cafea pe birou.
         -  Bună dimineața,spuse el alunecându-şi privirea pe corpul ei,începând cu părul blond şi terminând cu picioarele ei lungi,0ncălţate în pantofi cu toc.
            -Bună dimineața,domnule Krombers,răspunse ea neîndrăznind să-l privească de frică să nu se trădeze şi ca el să nu-i simtă bătăile repezi ale inimii,aşa cum se întâmpla de fiecare dată când îl vedea.
          El veni spre ea și îi zise încet:
            -Mă cheamă Robert,Kate. Repetă şi tu,zise el şi cu degetul mare îi mângâie faţa.
            -Robert,zise ea încet, şi îşi umezi cu vârful limbii buzele,ca de fiecare dată când era nervoasă.
          El gemu încet.
            -De ce ai făcut asta? Acum trebuie să te sărut şi e doar vina ta. Îşi lăsă capul în jos şi o sărută încet şi cu blândeţe. În primele secunde,ea crezu că visează,dar simţea apăsarea buzelor lui pe ale ei şi începu să-i răspundă la sărut. Când limba lui  o atinse pe a ei,easimţi furnicături în tot corpul. Sărutul se transformă într-unul pasional,iar mâinile lui se plimbau pe spatele ei,apropiind-o mai mult de corpul lui.
            -Ce dulce eşti,zise el sărutându-i cu pasiune gâtul,în timp ce mâinile îi cuprinse sânii,aceasta transmiţându-i un semnal de avertizare care o aduse pe Kate cu picioarele pe pământ.
          El îi simțise reţinerea şi se opri uitându-se în ochii ei albaștri.
            Iartă-mă! Nu aveam intenţia să te sărut,dar mă gândesc de mai mult timp la asta şi am vrut să văd dacă eşti  atât de dulce precum pari...m-am convins că eşti şi mai dulce.
          Ea se înroşi şi nu îndrăzni să se uite la el până se îndepărtă.
          Toată ziua Kate fusese zăpăcită. Mai târziu,după mai multe ore de reflecție se hotărî să nu-l mai lase să se apropie  de ea. O să păstreze distanţa pentru că deşi ea era îndrăgostită de el,el nu simțea pentru ea decât dorinţă. Robert era un bărbat cu experiență pe când ea nu era decât o copilă. Era convinsă că dacă îl va lăsa să o sărute iar, vor ajunge să facă dragoste iar cea care va avea de suferit va fi ea.
  .