Dragoste și mătase albă (Seria Salem #1) (publicată)

Capitolul 5

Logan

     Cu toate că nu o mai pot vedea pe Faith, încă îi pot auzi râsul în timp ce se îndreaptă spre casă și sunetul respectiv își face loc în interiorul meu, provocându-mi un gol în stomac. Și îmi este ciudă pe mine, pentru că nu știu dacă râsul în sine îmi provoacă această reacție sau faptul că mi se pare că l-am mai auzit de multe ori și am senzația că mi-a fost dor de el.

     Fir-ar să fie!

     Poate că am reușit să o surprind și eu cu modul în care i-am transmis chitanța, dar am fost surprins la rândul meu. Nu mă așteptam să reacționeze așa vulcanic, deși modul ironic în care ne-a tratat de la bun început trebuia să îmi dea de înțeles că are o limbă ascuțită.

     Gem înfundat când îmi amintesc cum, atunci când m-am apropiat de ea, vârful limbii i-a ieșit printre buze, umezindu-le, într-un gest de care nu cred că a fost conștientă. Buzele pline și senzuale m-au tentat extrem de mult, iar corpul mi-a reacționat, din nou, exact în același mod în care îmi reacționează de câte ori imagini cu ea îmi apar în fața ochilor.

     Iar ochii ei... Fiecare nuanță din ei mi s-a părut atât de cunoscută! De parcă i-aș cunoaște de o veșnicie și mi-aș fi pierdut o grămadă de timp privind pierdut în ei!

     Îmi scutur capul, încercând să îmi alung senzația de déjà-vu pe care o am și mă îndrept spre casă, aruncând doar o privire scurtă tufei de trandafiri pe lângă care trec. Nu știu ce m-a apucat, dar am ascultat de impulsul de moment și am rupt o floare în drumul meu grăbit spre curtea vecină, punându-l deasupra plicului destinat vecinei mele brunete.

     Două săptămâni a trebuit să aștept ca să mi se ivească ocazia de a putea să o surprind pe Faith. Două săptămâni în care am urmărit-o în fiecare dimineață de pe fereastra camerei mele, singura care are vedere spre curtea vecină.

     A ieșit în curte în fiecare dimineață, îmbrăcată în costum de baie și pregătită să înoate însă, de câte ori m-a auzit pe mine înotând, a renunțat. Poate că motivul pentru care a făcut asta a fost cel pe care mi l-a spus, acela că nu dorea să descopăr că suntem vecini, dar instinctul îmi spune că este mai mult de atât.

     Am observat că este plecată aproape întreaga zi și am ghicit că înotul matinal era un tabiet pentru ea. Chiar regret că, din cauza mea, a renunțat la el. Biletul a fost sincer! Bine, mai puțin partea în care o invitam să înotăm împreună.

     În primul rând, știam că nu va accepta și că propunerea o va înfuria, îmi spun zâmbind în sinea mea. Iar în al doilea rând, nu cred că este o idee bună să fim atât de aproape unul de celălalt, din cauza modului în care mă face să mă simt.

     În mod ciudat, deși corpurile noastre par să se atragă extrem de mult atunci când suntem împreună, mințile nu ne sunt cuprinse în același vârtej de nebunie, preferând să ne ironizăm reciproc. Poate că este modul în care încercăm să rezistăm atracției evidente care există între noi.

     O vrajă ca să îmi bântuie visele?! Deja o face! Chiar dacă nu sunt coșmaruri, tot nu mă lasă să dorm și, nu o dată, m-am trezit în mijlocul nopții privind la ferestrele întunecate ale casei de alături, încercând să înțeleg ce mi se întâmplă.

     Niciodată nu am am fost obsedat de vreo femeie! Oricât de mult mi-ar fi plăcut, oricât de atras aș fi fost de ea, niciuna nu a reușit să mă facă să o visez!

     E drept că, în ultimii ani, nici nu am stat suficient de mult într-un loc încât să ajung să mă atașez de cineva, iar înainte... Ca orice tânăr, mi-am dorit să experimentez cât mai mult.