Dragoste și mătase albă (Seria Salem #1) (publicată)

Capitolul 6

Logan

      Încă râzând ușurat, mă alătur prietenilor mei în căutarea pivniței dispărute.

     Amândoi privesc în jur prin imensul living de la parter și eu hohotesc din nou când Quinn începe să ciocănească cu degetele în pereți.

     — Dacă te aștepți să sune a gol sau să îți spună cineva „Intră!", cred că mai ai de așteptat! spun cu greutate din cauza râsului. O să faci bătături la încheieturi și tot nu o să găsești nimic!

     — De ce? mă întreabă el nedumerit. Sunt sigur că pivnița aia există, doar că a fost blocată de vreun proprietar căruia i s-a părut fără rost existența ei.

     — Sau se temea de ce era în ea! adaugă Declan mișcând caraghios din sprâncene.

     Habar nu am ce ar putea conține pivnița unei vrăjitoare, dar sunt curios ce crede Declan că ar putea descoperi în ea, așa că intru și eu în jocul lor nebunesc.

     — Și ce crezi că vom găsi în ea? Asta în cazul în care mai există, bineînțeles!

     Se gândește câteva clipe la răspuns, apoi un zâmbet încântat i se întinde pe față.

     — Sânge! spune pe un ton lugubru. Găini moarte și șerpi uscați!

     — Pene de dinozauri și solzi de dragoni! completez eu, mușcându-mi buzele aproape până la sânge ca să nu râd. Ai înnebunit!

     — Vorbiți prostii! Eu altceva sper să găsesc, ne spune Quinn atât de serios încât devenim brusc interesați. Poate avem noroc să găsim cartea ei cu descântece și vrăji!

     Îl privesc câteva clipe, neputându-mi veni a crede că s-a gândit la așa ceva.

     — Și ce vrei să faci cu ea? Îți pui un turban pe cap și te apuci de incantații la colțul străzii? Simone poate că a făcut ceva bani din asta la vremea ei, dar mă îndoiesc că vei găsi în zilele noastre suficienți fraieri încât să trăiești din... vrăjeli!

     Quinn ne privește câteva clipe pe rând pe fiecare, apoi un zâmbet obraznic i se întinde pe chip.

     — Să presupunem că pivnița mai există, iar undeva în ea este ascunsă o carte cu vrăji de dragoste. Nici eu nu cred mai mult decât voi în prostiile astea, dar... dacă e un sâmbure de adevăr în toate aceste povești? Gândiți-vă puțin! adaugă el când Declan și cu mine hohotim. Să puteți face să se îndrăgostească de voi orice femeie doriți! Nu sună tentant?

     — Eu reușesc asta doar cu farmecul personal! se umflă în pene Declan.

     — Cu excepția unei roșcate care aproape că a șters cu tine pe jos! primește răspunsul imediat și acum ne privește de parcă ar fi jignit.

     — Eu zic să ne vedem de treabă ca să putem să terminăm cât mai repede ce avem de făcut și să plecăm din orașul ăsta cât mai curând. Înainte să o luăm razna toți trei! spun serios și mă îndrept spre scări.

     Niciodată nu am avut vreo reținere privind un oraș. În ultimii ani, am locuit în atât de multe orașe și le-am schimbat atât de des, încât nu m-aș mira dacă nu mi le-aș mai putea aminti pe toate, mai ales că sunt împrăștiate prin întreaga țară.

     Dar Salem...

     Știu că totul are legătură cu modul ciudat în care ne-am făcut intrarea în oraș; cu numele lui și cu întâlnirea ciudată cu cele trei femei; cu prostia celor doi prieteni ai mei de a pomeni într-una de vrăjitoare și supranatural.