Dragoste și mătase albă (Seria Salem #1) (publicată)

Capitolul 4

Faith

     Pentru prima oară în viață, ies cu ezitare în propria mea curte, privind încruntată spre gardul de lemn din dreapta mea.

     Au trecut două săptămâni de când noii mei vecini s-au mutat și tot atâta timp de când am renunțat să mai înot în fiecare dimineață, așa cum obișnuiam să o fac, doar fiindcă nu îmi doream să mă reîntâlnesc cu ei.

     Am fost șocată atunci când brunetul care a cauzat accidentul mi-a dat adresa lor. Pentru câteva secunde, chiar am crezut că știe unde locuiesc și că totul nu este decât o glumă proastă. Dar nu! Era evident că niciunul dintre cei trei nu știa că locuiesc aici, iar faptul că îmi vor deveni vecini era o pură coincidență. Sau un o glumă a destinului.

     Căci numai o glumă a destinului mă putea face să mă simt atât de ciudat în fața unei simpli priviri.

     Ceea ce am simțit a fost... recunoaștere. Pentru o clipă, am avut impresia că îl cunosc pe bărbatul din fața mea, deși sunt sigură că nu l-am mai văzut niciodată. Nu aș fi putut uita acei ochi verzi care mă priveau de parcă și el ar fi simțit același lucru.

     Așa cum nu i-am putut uita în cele două săptămâni care au trecut. Dacă peste zi cursurile de la facultate și orele de fitness au reușit să îmi mai umple cumva gândurile, serile au ajuns să fie un coșmar. Un coșmar în care acea privire verde mă urmărește. De fiecare dată mă privește la fel de intens, însă niciodată nu este privirea pe care brunetul mi-a aruncat-o în realitate.

     De fiecare dată, e... altfel. Ca și cum aș avea amintiri cu el, amintiri pe care nu am cum să le am.

     Privirea mi se ridică spre casa de alături și mă încrunt din nou.

     Simone...

     Numele îmi vine în gând ca o șoaptă pe care o aud doar eu și îmi scutur capul ușor, încercând să alung senzația pe care mi-o dă: aceea de a simți pe piele răcoarea așternuturilor de mătase de pe patul meu, în același timp în care doi ochi verzi mă privesc seducător.

     Un hohot mic de râs îmi scapă și încep să bombăn singură.

     Ne-am distrat atunci când Piper ne-a povestit despre întâlnirea cu cei trei, chiar dacă modul lor de abordare lasă de dorit și m-am abținut cu greu să nu râd atunci când gesturile mele din mână au fost urmate de coincidențele privind fumul ce ieșea de sub capota mașinii mele sau căderea oglinzii de la Mustang-ul gri.

     Așa cum ne-am distrat toate trei când am realizat că băieții chiar credeau că au parte de ceva supranatural.

     Iar a doua zi, când am ieșit să înot și l-am văzut pe brunet, mi-a venit ideea de a-i mai da o porție de mister! Pur și simplu, nu am putut rezista tentației de a-i strecura hârtia sub prosopul aflat la doar câțiva pași de calea de acces dintre proprietăți, știind cât de mult îl va deruta apariția ei misterioasă.

     Însă nu mă așteptam ca aceeași persoană să îmi dea rutina peste cap!

     În fiecare dimineață, în jurul orei șase, îl pot auzi înotând cel puțin câte o jumătate de oră, ceilalți doi preferând probabil ore mult mai târzii. Însă, așa cum eu îl pot auzi, și el m-ar auzi pe mine și nu îmi doresc să mă reîntâlnesc cu ochii verzi care mă fac să mă simt atât de ciudat.

     Dar m-am săturat! Dimineața era momentul în care, înainte de a pleca la facultate, savuram câteva minute de înot; altfel, doar seara aș mai avea timp să o fac dar, de obicei, sunt prea obosită ca să mai savurez plăcerea înotului. Și nu am de gând să las pe nimeni să mă determine să îmi schimb tabieturile, îmi spun în sinea mea, așa că mă îndrept hotărâtă spre piscina de care îmi este atât de dor.