Prizoniera

Viata mea

-Eh. Lasa ca ne descurcam si asa. Dar mai intai mergem sa platesti asigurarea sau ce spuneai.

-Lasa ca nu e asa urgent.

-Haide, ca sa stii ca ai scapat.

-Sa stii ca ai dreptate. Hai sa mergem.

Mike a mers la agentie si a facut mai multe acte.

-Ce mult a durat.

-Stiu. Am platit si la apartament.

-A, mai bine.

-Da, hai sa mergem sa luam ceva de mancare.

Cei doi au mers prin toate magazinele si din fiecare au luat cate ceva.

-Hai ca ne ajung astea. Mergem acasa?

-Sigur nu mai ai nimic de luat?

-Sigur.

-Maine mergem sa il imbracam pe Jack?

-Da. Trebuie sa iti mai iei si tu niate tricouri.

-Toti trebuie sa ne luam cate ceva. Tu o sa iti iei rochii si fuste.

-Ce sa fac?!

-Da. Cum ai inteles.

-Eu port de gura ta.. Altfel nu m-ai fi vazut imbracata in asa ceva.

-Am observat ca esti mai baietoaica. Faci efort mai mult decat mine, esti descurcareata.

-Nu sunt descurcareata. Sunt independenta. Am invatat sa ma fac fața si fara ajutorul altora.

-Tu nu ai nevoie de un barbat care sa te ajute, ci de unul care doar sa te iubeasca si sa aibe grija de tine asa cum meriti.

-Acel barbat esti tu. La inceput nu dadeam nici o sansa relatiei noastre. Ne certam din orice, ne suparam repede. Dar acum, ma simt ca si cand am gasit o parte din mine.

-Imi pare rau ca-ti gresesc, dar sunt barbat. Nu prea pun accent pe detaliile care conteaza pentru tine. Dar cu toate astea, esti totul pentru mine chiar daca nu arat.

Fata l-a privit in ochi si i-a zambit apoi l-a imbratisat cu tot sufletul iar el, a sarutat-o pe frunte. Era modul in care ii arata mereu cat de importanta este ea.

-Mergem?

-Da.

Mike a pornit spre casa.

-Te ajut eu sa cari toate astea.

-Nu, te duci si faci o cafea. Ma descurc eu cu ele.

-Bine..

Fata a mers in apartament si s-a dus sa vada ce face Jack. El gasise o cutie cu niste ornamente si le pregatise balconul celor doi.

-Stai acolo! Am o surpriza pentru voi.

-Bine. Merg pe balcon sa iau cestile de cafea.

-Nuu. Ti le aduc eu.

Fata nu stia inca ce se intampla asa ca s-a dus la bucatarie.

-Uite aici cestile. Faci cafea?

-Da, vrei si tu?

-Nu..

-Esti bine?

-Da. Abby,vreau sa te intreb ceva. Dar sa-mi spui sincer.

-Te ascult.

-Tu esti fericita?

-Atata timp cat tu esti langa mine, sunt cea mai fericita.

-Asta voiam sa aud. Te iubesc.

-Si eu.

Jack a sarit si a pupat-o.

-Ce frumos...

A spus Mike stand rezemat in usa.

-Hei, tragi cu ochiul?

-Nu. Eu doar caram cumparaturile. Si am zis sa nu stric momentul asta frumos.

-Hai si tu.

Mike s-a apropiat sfios de cei doi. Dar ei l-au imbratisat.

-Am o surpriza pentru tine,Jack.

-Serios? Vreau sa vad.

-Imediat. Haideti pe balcon.

Abby si Jack l-au urmat pe Mike.

-Ce frumos e.. Cine a facut asta?

A intrebat Abby uimita.
Jack zambea larg.

-Eu. E surpriza pentru voi.

-Jack, desfa ambalajele.

Baiatul a inceput sa traga de ele fiind curios sa vada ce se afla acolo.

-E o masa.. Si un scaun..

-Sunt pentru tine. Sa ai locul tau de liniste. Dimineata poti veni sa vezi rasaritul cu noi. Sau apusul, in caz ca nu te trezesti. Astea poti sa le duci si in camera ca sunt usoare.

-Multumesc mult!!

Baiatul era foarte incantat.

-E gata cafeaua. Stam sa ne relaxam?

-Desigur..

-Jack, vrei sa ma ajuti? Te rog.

-Lasa ca te ajut eu.

Mike a mers cu ea in bucatarie sa ia cestile de cafea.

-Fara zahar. Asa cum iti place.

-Multumesc mult.

Cei doi au luat zi cateva gustari si au mers la Jack.

-Iti place surpriza?

-Foarte mult.

-Unde ai gasit toate chestiile astea?

-Erau in debara.. Intr-o cutie plina de praf.

-Ce frumos.. Uitasem de ele.

-Scuze ca am umblat pe acolo.. Dar mi s-a parut ca toate asta ar da bine aici.

-Foarte bine ai facut. Chiar imi place. La ce gusturi ai,presimt ca o sa ajungi departe.

Dupa ce s-au asezat au inceput sa discute.

-Mike, vreau sa iti spun ceva.

-Ce?

-Vreau sa imi gasesc un loc de munca.

-De ce?

-Nu pot sta numai pe banii tai.

-Nu incepe..

-Ba incep.

-Te voi angaja pe postul de menajera dar nu vi la munca.

-Nu. Nu vreau sa muncesc la tine. Ce afacere e asta? Si sa-mi primesc salariul fara macar sa misc un pai? Nici vorba.

-Pai si ce vrei sa faci?

-Vreau un job.

-Stiu ca angajau la barul de dupa colt. Dar nu te pot lasa sa muncesti. Nici nu e nevoie.

-De ce nu?

-Avem bani indeajuns de mult incat sa ne intretinem copiii poate chiar si nepotii putin.

-Dar nu imi pasa. Nu vreau sa stau toata viata degeaba. Vreau sa stiu ca am facut ceva..

-Esti sigura de asta?

-Da, foarte sigura.

-Nu stiu ce sa zic. E aiurea.

-Eu chiar imi doresc. Eu sunt obisnuita sa muncesc, sa fac ceva. Nu sa stau degeaba.

-Ok. O sa vorbesc la bar.

-Multumesc mult.

-Dar mai intai...