Prizoniera

Acasa din nou.

Abby era ochi si urechi.

-Poti merge acasa.

-Stiam eu!

-Dar..

-Ah. Nu-mi place cand e si un "dar"..

-Trebuie sa continui tratamentul acasa.

-N-are cine sa mi-l faca.

-Atunci ramai in spital.

-Iubitule, nu-i asa ca mi-l faci tu?

-Deci sa inteleg ca acum are cine?

-Daa.

-Ce tratament trebuie sa faca?

A intervenit Mike.

-O sa iti scriu imediat. Urmeaza-ma.
Medicul merge in cabinet insotit de Mike.

-Vreau sa vorbim putin despre starea fetei.

-Ce s-a intamplat?

-Stai linistit. Nu te mai speria.

-Pai spuneti-mi ce e cu ea..

-E slabita. Trebuie sa isi ia tratamentul. Fara cafea, fara efort.

-Ok.. Asta nu e asa greu.

-Sa manance bine sa se puna pe picioare. Si veniti saptamana viitoare.

-Ok.

-Imediat iti dau si ce trebuie sa ia.

-Pot sa merg la ea si trec dupa aceea sa iau lista?

-Da. Ti-o aduc eu.

-Ok. Merg sa ii strang lucrurile.

Mike era linistit acum. In sfarsit totul era bine.

-Hai acasa, pisico.

-Acum?

-Da. Hai sa strangem.

Abby a scapat o bluza pe jos. A incercat sa se aplece sa o ia dar..

-Auuu!

-Esti bine?

-Da..

-Ce ai facut?!

-Am vrut sa iau asta dar nu pot..

-Stai cuminte! Tu nu vezi cate vanatai si lovituri ai? Lasa ca mergem acasa si sa vezi ce cuminte te fac.

Abby a pus o fața de copil caruia ii luai bomboana.

-Nu mai face asa. Ca tot ca mine o sa fie. Daca nu ma asculti atat iti trebuie.

-O sa te ascult..

-Asa ma gandeam si eu.

-Ati terminat?

-Da , domnule doctor.

-Uite aici. Stii ce ai de facut, da?

-Desigur. Multumim mult.

-Sa ai grija de tine, Abby. Si ne vedem.

-Da, la revedere.

-Pa.

Cei doi au plecat de la spital iar in drum spre casa inchiriata Mike a oprit la o farmacie.

-Ce faci aici?

-Iti iau tratamentul.

-Aa.. Bine..

-Vin repede.

Cat timp Mike a fost plecat a incercat sa se dea jos sa mearga pana la magazin.

-Ce vrei sa faci?