Prizoniera

Inca putin

A doua zi Abby s-a trezit tipand.

-Lasa-ma!! Ia mana de pe mine!

-Nu din nou.. Abby, trezeste-te. E doar un vis.

-Doamne.. Mi-e frica!

-Gata, sunt aici cu tine. Da-mi mana .

Asistentul a auzit-o de pe hol cum tipa si a mers sa vada ce se intampla.

-E totul bine?

-Nu prea.. A avut iar un cosmar.

-Vin sa ii fac un calmant.

-Chiar te rog.

-Nu.. Nu veau injectii.

-Iubito, sunt aici. Totul e bine, n-o sa te doara.

Abby l-a tras pe Mike spre ea si a inceput sa planga la pieptul lui. El nu reusea sa o linisteasca. Reil a venit cat a putut de repede..

-Da-mi mana cu branula , te rog.

Abby nu voia dar Mike i-a luat mana putin fortat si i-a intins-o spre Reil.

-Nu vreauuu.

-Abby, te tin.

Mike s-a chinuit sa o tina fara sa o loveasca la ranile pe care le capatase iar Reil incerca sa-i faca injectia.

-Gata.

-Hai mai, Abby.. Pana acum stateai, nu aveai nici o treaba.

Abby nu mai spunea nimic. Stia ca l-a suparat pe Mike.

-Vorbeste cu mine.

-...

-Va las sa discutati. Daca aveti nevoie de ceva stiti unde ma gasiti.

-Da, multumim.

Reil a iesit din camera.

-Off, copil bleg..

Mike a imbratisat-o.

-Haide sa mai dormi putin.

-Imi pare rau..

-Pentru?

-Ca te-am suparat..

-E ok.. E vina mea ca am reactionat asa.

-Am uitat sa te intreb.. Ai rezolvat ceva ieri?

-Sa nu te preocupe problemele astea..

-Cum adica? Trebuie sa stiu..

-Da,am rezolvat.

-Multumesc.

-Hai la somn acum.

-Dar d-abea m-am trezit.

-Ai zis ceva?

-Somn usor..

-Vezi ca o sa ma duc sa iau ceva se mancare. O sa ii spun lui Reil sa stea putin cu tine.

-Iar pleci?

-Trebuie. Vin repede. Da?

-Bine..

Mike merge si il cheama pe Reil.

-Nu e asa ca imi mai aduci putina cafea?

Spune Abby razand.

-Pai crezi ca ai voie?

-Nu stiu ..

-Hai sa vedem. Da-mi mana.

-Ce-mi mai faci??

-Iti iau tensiunea. Nu te mai speria aiurea .

-Aa, bine.

-Deci imi dai mana sau nu?