Jurnalul unui pui de găină

Vineri, 10 septembrie

Acum m-am sculat, la 5:30, ora normală în care mă scol, mă duc să fac un duş cu forța, apoi mă îmbrac în costum. Sunt spectator "special", cum văd pe ecusonul care mi l-a pus mama pe sacou. Sunt elegant.... Mă duc la uşa camerei Sophiei. Bat la uşă şi deschide uşa şi face o piruetă şi ridică puțin voalul rochiei şi face o mică reverență. Rămân fără cuvinte! Era într-o rochie roşie, foarte elegantă şi avea un zâmbet superb. Ce să zic....NU mai elegantă decât mine...hahaha....
Când m-au văzut Kenay şi Philip, au rămas cu gurile căscate până în pământ.
-Ce faceți băieți?
Ei rămân tot cu gurile căscate. Ce tare! Sunt văzut bine de cei mai "frumoşi" frați ai mei....hahaha....
Bine...mă duc la paradă şi acolo lipseşte unul dintre băieți. Ce să facă organizatorii. Eu, liniştit, în primul rând, îmi macin creierii cu gânduri de la şcoală.
-Uitați! Este suplinitorul perfect! (spun ei, făcându-mi semn sa vin spre ei)
-Poftim?! EU!?!?
-Da, puştiu! Vino încoace!
Mă uit la mama nelămurit şi ea, îmi bate palma pe umăr. Atunci, mă duc fuga şi îi întreb ce trebuie să fac. Ei îmi spun că trebuie să merg (simplu!!!) şi când fata din fața mea face o piruetă, eu de acolo să o țin de mână. Acea fată era....FIX surioara mea! Yeyy!
Am terminat marșul şi apoi trebuia să zâmbim la fotograf. Eu, mama şi Sophie mergem la o cofetărie să sărbătorim. Ne ducem acasă cu burțile pline şi ne îmbrăcăm în pijamale.
Cum e vineri seara, ne adunăm toată familia pe canapea. Eu şi Sophie răspundem la scurtul interviu al lui tata, despre ziua de azi, iar apoi râdem cu toții. Mama ia telecomanda şi dă pe un canal cu filme. Aşa facem noi e obicei. E o tradiție a familiei. Este filmul de vineri seara.
După filmul de 3 ore jumate, mergem cu ochii roşii la culcare.
            SFÂRŞIT DE ZI!