Farmecul Lui Kate

Capitolul 9

~11 Mai 2016~

Picăturile de ploaie devin din ce în ce mai dese.Se pare că astăzi,cerul nu e prea fericit şi îşi varsă lacrimile peste monotonul oraş.

Străzile sunt mai goale ca niciodată. Toți oamenii se adăpostesc de ploaia torențială ce parcă nu se mai opreşte.

Umbrela îmi este împinsă în spate de către vânt,dar revine la forma ei inițială.E o zi răcoroasă.Nicidecum o zi de primăvară.Părea mai mult o zi de toamnă cu vânt puternic şi ploaie ce stropeşte asfaltul.

E ora 10:50 când am ajuns la şcoală.
Datorită faptului că ieri am lipsit am primit o absență.În sala de clasă era o atmosferă la fel de plictisitoare şi mohorâtă ca cea de afară.Mă aşez în bancă aşteptând să intre profesorul de istorie în clasă.

Afară se aud picurii de apă care fac contact cu asfaltul.Ador să ascult ploaia.Mă calmează şi mă relaxează în acelaşi timp.Îmi mut privirea de pe geam când aud o voce groasă,răguşită ce mă face să tresar,dându-mi seama că profesorul a ajuns.

Ora a decurs bine.Avem canto şi Laur mi-a spus că v-a vorbi el cu profesoara în legătură cu piesa.Ieri am petrecut toata ziua cu Laur.Am vorbit şi am decis să luăm totul de la început.

M-am îndreptat către sala de canto.Se pare că afară ploaia s-a mai domolit lăsând doar câteva picături mărunte să ude monotonia.

M-am aşezat lângă Aby şi l-am căutat cu privirea.Nu l-am văzut nicăieri. Poate deja a mers să vorbească cu profesoara.După căteva minute apare profesoara.

-Bună ziua copii!Ne spune ea politicos.
-Bună ziua!Răspundem la salut.
-Avem absenți azi?
-Laur!A răspuns unul dintre colegii lui Laur.
-Ce s-a întâmplat cu el?
-Nu ştim!A plecat acum câteva minute.

Profesoara nu a mai spus nimic ci doar a notat ceva pe o foaie.
-Ce s-a întâmplat cu Laur?Mă întreabă Aby.
-Habar nu am!Merg până la baie să îl sun.

Am mers la baie şi l-am sunat pe Laur.Nicu un răspuns.
Îl mai sun o data şi înca o data ...dar nimic.
Tare sper să nu fi intrat în bucluc sau să fi pațit ceva.

Mă întorc în sală pierzănd căteva minute bune.Toată lumea era aşezată pe grupe de câte doi mai puțin Alex.
Aproape am uitat!Laur trebuia sa vorbească cu profesoara despre piesa noastră,însă Laur nu dă nici un semn de viață.

Mă îndrept spre doamna profesoară, însă cineva mă prinde de mână.
-Însfârşit Laur!Unde naiba ai ...
-Unde naiba ai fost tu!Trebuie să lucrăm la cântecul nostru!
-Alex!Scuze,îmi pare rău!Am mers până la baie,nu mă simt prea bine.
-Şi acum unde mergeai?Ridică Alex din sprânceană.
-Voiam să mă o întreb pe profesoară dacă pot să merg acasă.
-Kate!Piesa noastra trebuie să fie gata până săptămâna viitoare.Eşti conştientă de asta?
-Mă simt foarte rău!Nu cred că astăzi o să terminăm piesa.
-Spune-mi adevărul Kate!
-Cum?
-Mi-ai spus Laur.Nu te simți rău,ştiu asta.Doar spune-mi adevărul!
Oftez şi mă uit în jos.
-Laur voia să vorbeasca cu profesoara în legătură cu piesa.Voia să ne schimbăm împreună.
-Ce idiot!Unde e?
-Ce?
-E un nesimțit!Cum să îi spună profesoarei să te schimbe din nou cu el când tu nici măcar nu îți doareşti asta.Băiatul ăsta se joacă cu focul.Dacă te mai supără cu ceva spune-mi!O să îl învăț eu minte!
-Dar Alex ...
-A vorbit deja cu profesoara?
-Ămm nu.A plecat de la şcoală.
-Foarte bine!Altfel o pățea grav.
-Alex încet...
-Începem să lucrăm la piesă!Mai avem decât o săptămână şi trebuie să terminăm.
-Dar concursul e abea peste 3 luni.
-Profesoara a anunțat cât timp tu erai la baie,că vrea să asculte piesele.
-Of..ok.