Într-o lumea care pare a fi normală dar de fapt nu este. Rainy, o fată care la început controla doar umbrele descoperă că este cel mai puternic demon care a existat vreodată. Ea trebuie să-l înfrunte pe Zalgo, un demon puternic şi să-şi ajute părinț...
...o găsesc la locul nostru preferat dar nu era singură, cu ea era şi roşcatul ăla, se sărutau.. Stai! Ce?! Se sărutau?! Nu se poate! Eu am venit să-i povestesc totul şi ea ce face? Mă înşeală pe la spate.. Nici nu mă duc acolo, mă întorc furios acasă fără să zic nimic, merg la mine în cameră şi dau cu pumnii în toţi pereţii. Apoi mă pun în pat şi plâng. Da, eu marele criminal Jeff the Killer ajunge să plângă.. Poate nu e adevărat, poate nu a fost ea. Ce tot spun acolo?! Ea a fost! M-a înşelat! De ce? De ce?..
Pov. Rainy
Fără să-mi dau seama Angel mă sărută timid, dar eu mă desprind din sărut. -Scuze, am fost un prost. Nu ştiu de ce am făcut-o! (Angel) -Hei! S-a întâmplat, asta e.. -Da, dar tu încă îl iubeşti pe Jeff.. (Angel) -Da, îl iubesc.. Şi nu îţi fă griji, o să îţi găseşti şi tu fata potrivită! :) -Mersi, Rainy! Eşti cea mai tare! (Angel) -Oricând! -Înloc să te consolez eu pe tine, m-ai consolat tu pe mine. (Angel) Şi am început amândoi să râdem, apoi am plecat spre casă puţin mai fericită. Dar tot Jeff era în mintea ,aşa că am hotărât să merg să vorbesc cu el. Ajungând în faţa uşii lui, am început să bat o dată.. Nimic.. Mai bat o dată.. Tot nimic.. A treia a oară, a ieşit puţin nervos din cameră. -Ce-i? (Jeff) -Am venit să discutăm. -Nu avem ce discuta! (Jeff ) -Cum adică? -Uite, simplu.. (Jeff) -De ce spui asta?! -Ştii ce? Las-o baltă! Du-te la roşcatul ăla şi lasă-mă în pace! (Jeff) -Dacă te referi la Angel a fost doar o încurcătură . -Da, Rain. Aşa e de obicei, nu? (Jeff) -Jeff, nu mă crezi? -Nu ştiu ce să mai cred...(Jeff) -Bine.. -Bine! Abia de îmi mai stăpânesc lacrimile, cum poate spune asta? Cum? Îl iubesc aşa mult de ce mă răneşte aşa? .. Simt o mână pe umăr şi când mă uit era...
Pov. Jeff
După ce închid ușa mă arunc pe pat.. M-a durut inima să spun asta, dar ea totuşi nu a recunoscut nimic. Simt ceva în piept dar nu ştiu ce este. Oare aşa se simte o inimă frântă? Oare eu aşa de mult o iubesc? De ce mă gândesc la atâtea?Mai bine nu mă mai gândesc la asta. O să mă pun să dorm..
Pov. Slender
..O văd pe micuţa Rainy plângând şi mă apropi de ea, îi pun mâna pe umăr şi când se uită la mine rămân şocat.. Înloc de lacrimi îi curgea sânge! -Dragă,ce ai păţit? -J..Je..Jeff(Rainy) -Lasă,totul va fi bine. Rainy mă ia în braţe, dar o aură neagră o înconjoară şi o ridică în sus. Un vârtej ameţitor se formează peste ea după o lasă jos dar era schimbată. Părul ei auriu devine negru, ochii aceia verzi ajung roşi, faţa îi era palidă iar sângele încă îi curgea din ochi. (Aşa arăta 👇)
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Rainy, Rainy eşti bine? -Îmm,ce s-a întâmplat? (Rainy) Eu îi întind o oglindă şi aştept.. -Am luat o parte din înfăţişarea tatei, nu-i aşa? (Rainy) -Da. -Înseamnă că în curând trebuie să merg la el.. (Rainy) -Stai, stai,stai,despre ce vorbeşti? Şi aşa Rainy îmi spune tot ce a vorbit cu Damon. Sper să se întoarcă curând.. -Eu o să plec acum, pe mai târziu Rainy!
-Ok, paa! (Rainy)
Pov. Rainy
După ce pleacă Slender îmi examinez mai bine faţa.. Wow, chiar şi hainele mi s-au schimbat, arătam foarte diferit, iar sângele acela mă făcea să arăt şi mai şi.. De acum o să plâng doar cu sânge? Oare cum o să arăt când o să mi se contopească înfăţişările? Iar Jeff, oare ne vom împăca? De ce eu? Nu puteam să fiu o fată normală? .. Atâtea întrebări, dar niciun răspuns .. Mai bine rămâneam maltratată de aşa-zişii mei părinţi decât în lumea asta atât de complicată.. M-am hotărât să nu mă mai gândesc la atâtea şi m-am pus să dorm. Şi uite că am ajuns iar în luminișul unde se afla mama. Era acolo ca de obicei şi mă privea cu ochii ei blânzi şi cu zâmbetul cald. -Draga mea, ce mă bucur să te văd! Se pare că ai luat înfăţişarea lui Damon. (Mama) Pe tatăl meu îl cheamă Damon destul de normal ,cred. Adică este demon.. :) -Mamă nu mai suport, atâta agitaţie şi atâtea lucruri rele mi se întâmplă.. De ce tocmai mie? -O, scumpete.. Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv.. Iar tu eşti o fată unică şi specială şi o să vezi că aceste lucruri rele o să devină bune, dar la timpul lor. Eu şi tatăl tău credem în tine, ştim că o să reuşeşti! (Mama) Înainte să mai pot spune ceva o furtună s-a pornit din senin iar doi ochi mai roşi decât ai mei m-au privit cu dispreţ.. -Uite-o pe buna mea prietenă Celest, spun acei ochi într-un mod ironic. -Zalgo, lasă-ne în pace! (Mama) -O, păi nu am nimic cu voi, voiam doar să o cunosc şi eu pe micuţa voastră odraslă, care aţi spus că mă poate distruge pe mine! (Zalgo) -Nu te atinge de ea! (Mama) -Nici nu va trebui, dragă Celest. De asta o să se ocupe servitorii mei! (Zalgo) -Hei, pocitanie, dispari de aici! (Eu) -Micuţul demon, are curaj? (Zalgo) -Mai mult de cât ai tu în tot corpul! (Eu) -Abia aştept să te văd distrusă, javră ce eşti! (Zalgo) -Nu vorbi aşa cu ea! (Mama) -Că dacă nu ce? (Zalgo) -Draga mea ia-mă de mână! (Mama) O iau, iar ea începe o incantaţie, ajungem să levităm amândouă. După ce mama termină incântaţia simt cum o forţă îmi cuprinde tot corpul şi îmi face mâna să arate spre Zalgo aşa cum se întâmplă şi cu mama. Apoi o lumină puternică iese din mâinile noastre şi demonul acela ingrat dispare. Toatã puterea s-a risipit din corpul meu şi eram în cădere liberă apoi am văzut negru în faţa ochilor şi cred că am leşinat. Mai târziu am simțit o mână pe faţa mea şi m-am trezit puţin confuză. Iar în faţa mea stătea..
