*
Prolog :
Folosea drept paravan un zambet fals , dar tristetea din ochii ei intuneca camera. Avea nevoie de iubire , de sfaturi, dar oricat de mult le cerea nimeni nu i le dadea. Mama ei o parasise la nastere, Iza fiind crescuta de catre bunici. Acestia au incercat sa umple golul din inima ei , dar in zadar. Nimeni nu poate umple golul dintr-o inima sfasiata,nimeni nu poate inlocui iubirea eterna a unei mame.
Desi nu parea prea hotarata, Iza lua o decizie: vroia sa se mute intr-un nou oras , la un nou liceu unde nimeni sa nu-i cunoasca povestea , unde nimeni sa nu o judece...
Oare va gasi Izabella alinarea, prietenia adevarta intr-un loc total necunoscut? Desi parea fericita......oarecum...... destinul ii rezervase un viitor furtunos, plin de pericole. Va putea trece peste acestea cum a trecut peste abandonul mamei sale? Sau va cadea fara ca cineva sa o ajute??
