*
Noul oras chiar ma speria , dar nu vroiam sa arat asta......Mereu m-am considerat o persoana curajoasa , dar acum nu dadeam dovada de asta. Mereu am mers mai departe indiferent de ce s-ar fi intamplat, am depasit orice obstacol cu bine. Ma spera ideea noilor profesori, noului liceu...
Paseam pe coridoarele intunecate zicandu-mi <Ce nu te doboara te face mai puternic>,dar inima mea nu era de acord cu mine, ea batea din ce in ce mai tare. Imediat dupa ce s-a sunat toti au iesit in hol. Se holbau.... se uitau atent la orice miscare a ta, la orice faci sau spui. Mereu am vrut atentie,dar nu o atentie care sa ma faca sa ma rosesc. La ce ar fi fost buna?
Pe masura ce avansam se crea un culoar doar pentru mine, ceea ce ma facea sa cred ca sunt importanta ,dar acel sentiment era doar in mintea mea deoarece acolo eram doar fata cea noua. Pe masura ce fluieraturile se intensificau eram tot mai agitata.... eram prea agitata ca sa le inteleg reactia .Eu cautam doar in profesor care sa ma indrume spre clasa ,dar ce profesor normal ar rezista intr-un liceu ca asta?
Aveam o mie de ganduri care imi zburau prin minte, dar ma consolam cu gandul ca nimic nu poate fi mai rau ....sau asa credeam eu. La capatul coridorului era o fata draguta ( cel putin asa parea) care ma fixa din priviri. Parea genul de fata care s-ar incurca cu toti baietii ,dar nu ma interesa..tot ce vroiam era sa gasesc pe cineva care sa ma ajute...asa ca nu am mai stat pe ganduri si m-am dus sa ma prezint.
- Salut .... sunt noua pe aici ....Ma chiama Iza!
-Hi , spuse ea pe un ton indiferent , ce ora ai acum?!
-Cred ca ....istoria muzicii !?
-Vino.. te ajut eu !
Nu eram prea convinsa sa o urmez ... sau poate imi era frica sa nu fac ceva nepotrivit si sa ma fac de rusine...Inca imi era prea frica sa imi raspund la toate aceste intrebari... Fiind unica care s-a decis sa ma ajute am urmat-o pana in dreptul unei clase imensepe a carei usa scria : Sala cu instrumente. Am intrat usor panicata si m-am asezat un prima banca.
Cand profesorul de muzica a intrat m-am simtit usurata...Era un om batran cam de vreo 55 de ani cu parul cret si ochii albastrii...Pentru un moment m-a fulgerat cu privirea si a inceput imediat sa rada.
-Noi veniti ! spuse el cu o voce groasa. Sper ca nu te-au speriat aceste "specimene"....dar te rog prezinta-te!!
-Sunt Carter....Iza Carter... am spus lin examinand fiecare fata care ma privea insistent.
-Bine ai venit Izabela!! i-ati un manual ...
Cum frica imi incepuse inca din casa ...am uitat manualele....nu ca ar fi fost prima data.Un zgomot ciudat se auzi din spatele meu si imediat cineva ma atinse...Bataile inimii incepusera sa accelereze si un fior imi trecu repede pe la spate...
Acesta a fost primul capitol...sper sa va placa. Voi continua sa postez. :*
