*****
-Credeai ca nu o sa afle nimeni?
-Cum ai aflat? Unde este ? Ultimii ani i-am dedicat cautarii ei. UNDE ESTE?
-Beta Pantion.....Imi pare rau.....spuse el lasand capul in jos...
-Ce?!! Mama a murit.
Lumea mea se darmase....nu putem sa cred asa ceva.... credeam ca mai aveam o sansa o mai vad chiar daca ea nu a vrut sa ma vada .... daca era adevarat ce zicea Robert avea un motiv.
-Du-ma acolo acum!!!! i-am spus printre suspine.
-Haide!
Pe tot drumul mi-am pus o mie de intrebari... Este adevarat ce mi-a spus? De unde stia de mine, de mama? Oare era doar o capcana si ma ducea in alta parte?
Cum am ajuns la poarte cimitirului am simtit ca si cum lumea s-ar darma pe mine, ca o mor de durere .Nu vroiam sa accept o soarta asa cruda pentru mine si pentru mama.
-Du-ma acolo ! am spus eu plangand.
Era adevarat , nu m-a mintit, mama chiar murise.... Era cea mai nefericita zi din viata mea....mereu am avut spernta ca o sa o vad candva ,dar acum...totul era imposibil.
-Cum ai stiut de mama?am spus plangand si uitndu-ma la singura fotografie pe care o aveam cu ea.
-Am vazut numele de pe piatra si te-am auzit ca i-ai zis ceva despre mama ta ,fostei mele iubite.
- De aia m-ai urmarit? Asta vroiai sa imi spui? La asta te-ai referit ca va fi dureros?
-Pai si nu e? spuse el privindu-ma in ochi. Mai trebuie sa afli ceva in legatura cu mama ta!
-Ce mai stii de ea ? Cum a dus-o? Ce cauta aici? aveam multe intrebari ,dar am zis sa o luam pe rand.
-Cand te-a parasit ,mama ta a venit aici pentru ca iubea pe cineva.... pe tata...... iar tu erai un obstacol intre ei ....asa cum eram si eu .....
Ce auzeam era dureros ,dar incercam sa o inteleg, stiam cum e sa simti iubirea cuiva care nu e prezent. Incercam sa imi controlez reactiile,dar in momentul de fata nimic nu mai conta. Vroiam doar sa aflu chestii despre ea care erau ca o alinare.
- Si tatal tau? am spus eu admirand frumusetea mamei mele...
-Si el a murit la scurt timp dupa ea....acum stau singur .... mama mea este plecata in strainatate.
-...........................
As fi vrut sa o cunosc ...Sa o intreb lucruri despre viata ei ,cum ar fi :de ce eram eu un obstacol? Dar toate aceste nu mai contau ...cel putin acum stiam unde este ,de ce m-a parasit. Nu ii gaseam o scuza dar.... O iubeam , chiar daca el nu ma iubea pe mine......
-Vino! Te duc acasa si mai vorbim acolo.... Hai se face noapte...
L-am urmat involuntar .... nu vroiam sa ma despart de mama ,dar avea dreptate . Acum pentru mine doar viitorul conta . Nu mai eram legata si de trecut, ceea ce intr-un fel ma facea mai linistita ,dar si mai trista din cauza mortii ei. Speram ca viitorul sa imi rezerve ceva mai frumos ,decat trecutul ,care ma urmarea ca o fantoma. Ca fantoma mamei male..............
Pana la urma Robert nu era asa cum credeam eu ca este ..... Nu trebuia sa il judec fara sa il cunosc... Si acum regret deoarece a aflat adevarul si nu ma simt bine....
Acesta a fost cap. 5 sper ca v-a placut desi e cam trist.
RALUCA
