Totul se schimbă cu tine

3

Stau in fata parintilor mei si cred ca pentru prima data in viata mea am o criza adolescentina. Mereu am fost fata cea cuminte a familiei, cea silitoare, cea care primeste o sarcina si o duce pana la capat. Dar acum a explodat ceva in mine, ceva care era ingradit bine in mine...iar in momentul de fata am tipat, am tipat la parintii mei pentru prima data, cand tata a pus mana pe mine usor, ca sa ma linisteasca, eu i-am repezit o palma peste mana lui imediat, inima imi batea cu 100 pe minut si cat ai clipi, am luat un scaun in maini si l-am azvarlit dracului in perete, unde s-a lovit de o poza cu mine si parintii mei.
- Eliz! Linisteste-te! Tipa mama la mine, fluturand din maini.
I-am aruncat mamei mele o
privire ucigatoare care a inghetat-o pe mama cat ai zice peste.
- Voi doi chiar nu intelegeti ca vreau sa fiu lasata naibii in pace o vreme? Le-o spun eu printre suvitele de par albastre rebele care-mi intra in ochi.
- Bine.
Mama s-a dat batuta, dar in ochii tatei inca exista o sclipire care-mi spune ca nu vrea sa renunte el asa de usor.
                              *
A doua zi la scoala eram cu totul retrasa, cand Moli mi-a vazut noua frizura si-a pus o palma peste gura si mi-a sarit in brate ca o nebuna.
- Doamne! Eliz arati....minunat! Spune ea abia reusind sa scoata cuvintele din gura dupa atata extaz.
- M-mersi!
Moli ma mai imbratiseaza odata, ca un urs....exact ca un urs, este atat de calda si de buna cu mine, mereu, mirosea atat de bine...a ciocolata si a strugurel din capsuni. Nu mi-am putut inchipuii asa acest moment, in care afla ca eu mi-am schimbat coafura, presimteam ca o sa ma minta ca arat bine, cu o figura dezgustata pe fata dar ea de fapt imi sare in brate si ma tine strans ca o mama urs.
- Bine, acum hai sa plecam. Prima destinatie, baia, unde putem vorbii de ce si cum.
Am intors capul sa dau o cautatura printre colegii din liceu dar nu l-am zarit nicaieri pe Marshel.
- Ok. Tot ce-am reusit sa ingaim, si cu o voce ragusita, cred ca i-am speriat pe cativa copii cu vocea mea.
Moli a dat din cap aprobator si m-a tras spre ea, protector si strans. Toti erau cu privirea atintita spre mine, ceea ce era ciudata...adica si inainte se uitau la mine dar acum e ceva diferit in privirile lor, oare ce?
Cand am ajuns in baia fetelor, Moli s-a dus sa verifice daca nu mai era nimeni, cu un deget a impins in fiecare usa ca sa poata fii sigura ca nu mai era nimeni in incapere in afara de noi doua.
- Bun, liber. Acum, ce s-a intamplat? Intreaba Mol cu o privire blanda.
- Pai Marshel...si atunci cand statea langa dulapul meu, stii tu, m-a intrebat daca n-am nimic impodtriva d...d..daca... Nu mai puteam termina fraza caci am i ceput sa lacrimez si sa plang la pieptul lui Mol.
- O Doamne, imi pare atat de rau, Mol, lasa, ne razbunam noi, iti promit!
Ma mangaie pe par cu o mana iar cu cealalta ma tine strans de umeri la pieptul ei. Nu imi doream razbunare, nici nu ma gandeam la asa ceva...ei bine, pana acum. Moli mi-a bagat razbunarea in cap, creier, imi curgea prin vene, tot ce imi doream acum era sa ma razbun.

- Bine, bine, acum hai...nu vreau sa intarziem la prima ora, Moli intinde mana ca sa ia un servetel si mi l-a intins mie, poftim, sterge-ti lacrimile si paseste pe inima idiotului aluia! Continua ea cu o voce de mama care-si incurajeaza copilul.
- Multumesc mult, Moli, nu-ti dai seama cat de recunoscatoare si norocoasa sunt ca te am ca cea mai buna prietena.
Moli zambea, cu zambetul ei strengaret si luminos a scos toata tristetea din mine...dar nu si partea aceea cu razbunarea, ea inca ardea acolo.
- Stiu.