Totul se schimbă cu tine

9

  "Cruzle este un spital de boli mintale in care se poate avea incredere cu cea mai mare tarie, este cel mai excentric spital, exista camere de luat vederi in fiecare sala, totul este computerizat..."
-CE!??
Mama sta in fata mea cu moaca de "asta este cel mai bine pentru tine". Ea crede ca eu sunt nebuna! Crede ca am probleme psihice! Doar din cauza unei crize!!
M-a internat la Cruzle, la un spital de boli mintale, pentru criza aia care n-a insemnat nimic! Sunt data naibii! Ce-o sa creada toti ceilalti? Odata ce ma interneaza acolo imi pierd toate cunostintele, mi-este interzis sa ies din incinta si scoala o voi urma acolo, pe langa niste ore pe care le voi petrece cu un psiholog care din cate stiu va incerca sa-mi crape creierul si sa-mi sape prin el si prin inima, cat mai adanc posibil pentru ca eu sa-i dezvalui toate secretele.
Asa ceva nu se poate intampla, poate inca sunt inconstienta din cauza pierderii de sange, sunt inca la spital si visez doar, dar din pacate sunt destul de constienta incat sa-mi dau seama ca e adevarat.
-Cand va trebuii sa plec?
-Maine. Mama-si pune o mana pe genunchiul meu si-si intoarce capul intr-o parte.
-Tu ma crezi nebuna? Adica, mama! Arat eu a nebuna?! Incep sa tip la ea dar nu cred ca era o alegere chiar potrivita ca sa tip.
-Eliz, ce-ai facut ieri, a fost....nu tu. Tu nu faci asa ceva, eu te cunosc! Intai problema cu parul, apoi stateai singura in camera si murmurai mereu ceva, intr-o seara te-am auzit vorbind in somn.
Aproape ca incep s-o urasc pe mama, cum poata sa foloseasca asa niste cuvinte si sa le murdareasca dupa cu un tot mierlos de mama adevarata.
-Tu nu ma cunosti! Zi-mi macar odata daca ai stat sa vorbesti cu mine despre scoala, niciodata nu m-ai intrebat daca sunt bine, cum merge cu scoala, tip din toti raduchii, sar in picioare si tot gesticulez cu mainile de parca as dirija avioanele pe cer, te-ai multumit doar sa stai si sa pretinzi ca totul e bine! Ei bine, MAMA! Nimic nu e bine!! Nici nu stiu daca te poti numi exact mama!...
Mama a ramas cu gura cascata, a realizat un O perfect.
-Eliz...spune cu o voce gatuita.
-Pleaca afara te rog, trebuie sa-mi impachetez lucrurile. Ii intorc spatele si incep sa-mi fac bagajele. Nu-mi place ideea de a pleca la Cruzle dar trebuie sa accept realitatea, poate aia nu era doar o criza, poate chiar sunt nebuna, poate ca-mi va face bine acolo, poate.