Cum sa ai un caine perfect!

Cainii si scarile

  Frica de scări poate avea mai multe origini:

probleme medicale (dureri de oase),lipsa abilităţilor de coordonare şi a forţei muşchilor la pui, împreună cu (sau fără) teama de înălţimi,câinele adult care nu a interacţionat cu scări cât era mic, împreună cu (sau fără) teama de înălţimi,teama de anumite suprafeţe de pe trepte (vezi şi ).
Legat de ultimul punct, teama câinelui de scări poate veni şi dacă primele scări care l-au speriat aveau o suprafaţă alunecoasă, iar acesta a căzut. Din acest motiv, e indicat să vă asiguraţi mai întâi că nu aveţi probleme cu diverse suprafeţe, urmărind programul din articolul .

Obişnuirea puiului cu treptele

Puiul care încă nu are control bun asupra muşchilor şi/sau are încă muşchii nedezvoltaţi se poate speria în faţa scărilor, din lipsă de încredere în propriile forţe. Programul de mai jos se adresează în special puiului proaspăt venit în casa dv, dar este bun şi pentru cei care au arătat deja frică în prezenţa scărilor.
Trebuie început cu precizarea că urcatul şi coborârea scărilor nu trebuie efectuate des, ci doar cât să obişnuiţi căţelul cu ele, mersul pe scări poate cauza probleme de schelet căţelului tânăr; asta însă nu înseamnă că nu ar trebui să încerce să urce trepte decât după 1 an. Dacă se întâmplă asta, poate să se sperie când le vede pentru prima oară şi puteţi avea mult de muncă pentru a-i da încrederea că poate reuşi.
Puiul neobişnuit cu treptele va avea mişcări ezitante şi poate arăta semne de frică la început. La fel de bine însă, ar putea să o ia la fugă pe scări, încercând să scape de situaţie.

Program

Cu antrenament, puiul îşi va dezvolta coordonarea şi forţa care-i lipsesc şi problema va dispărea (dacă există), inclusiv teama de înălţimi. Atitudinea dv pe parcurs şi modul cum îi prezentaţi situaţia vor influenţa rezultatul final. Certurile, bătăile şi constrângerile nu au ce căuta în acest stadiu, căţelul trebuie încurajat.
1. Obişnuiţi puiul să sară peste diverse obiecte mici prin casă, în timp ce vă jucaţi; puteţi folosi o pătura, o creangă, o cutie, un prag de uşă, etc., dar nu de dimensiuni prea mari.
2. Căutaţi zone denivelate (sau creaţi-le prin casă, folosind cartoane sau plăci de lemn) şi încurajaţi puiul să meargă pe acestea, atât în sus cât şi în jos.
3. Pe cât se poate, obişnuiţi-l să meargă pe diverse suprafeţe ca: beton, parchet (laminat şi nelaminat), gresie (de interior şi de exterior), linoleum, pământ, noroi, nisip, gheaţă, etc. (pentru suprafeţele alunecoase, vezi şi ). Căutaţi scări mai puţin abrupte (cu treptele mai subţiri), de exemplu cele externe de la clădiri de birouri, şcoli, etc. Puneţi lemne sau cărămizi în dreptul primei trepte, pentru a o face mai subţire (sau pentru a o împărţi în 2 trepte) şi încercaţi aşa paşii de mai jos. O altă idee ar fi să puneţi un covor pe primele trepte (sau pe toate), care să înceapă de la podea; va oferi câinelui ajutor la tracţiune şi încredere, pentru că deja a mers pe covor pe podea. Un alt câine care urcă fără probleme poate fi şi el de ajutor.
4. Prindeţi lesa puiului (de zgardă sau ham), luaţi-l pe sus şi puneţi-l pe treapta cea mai de sus. Lesa are doar rol de susţinere, pentru cazul în care ar cădea.
5. Încurajaţi-l să vă urmeze în sus, ademenindu-l cu mâncare, jucării sau vorbe. Nu vă îndepărtaţi mult de scară, staţi aproape de căţel. Nu-l trageţi cu lesa, singurul ei rol este să prevină o cădere a puiului, nu să-l constrângă să vină.
6. Dacă au trecut 30 de secunde iar puiul tot nu a păşit, îndepărtaţi-vă de el, preferabil undeva unde să nu vă vadă, dar să rămâneţi totuşi aproape de el.
7. După ce face pasul, lăudaţi-l şi jucaţi-vă cu el.
8. Problema este rezolvată doar atunci când căţelul nu mai arată nicio ezitare, până atunci trebuie să mai lucraţi. După ce ajungeţi acolo, puteţi treceţi la câte 2 trepte, apoi 3, etc.
9. Acum puteţi proceda exact la fel pentru a-l învăţa să coboare: puneţi-l pe treapta cea mai de jos şi urmaţi paşii, fără să-i săriţi.
10. Urcatul şi coborârea scărilor sunt două lucruri diferite; chiar dacă urcă fără probleme, nu înseamnă că va şti să coboare la fel.

Frica de scări

Teama de înălţimi se declanşează, în general, când câinele se află prima oară undeva la înălţime (pe masă, merge pe un buştean sau pe scări) şi cade sau se răneşte. Câinii adulţi care nu au fost expuşi deloc scărilor cât erau pui pot avea şi ei frică de acestea. Reabilitarea acestei probleme uneori nu se poate face doar cu paşii expuşi mai sus, în special în cazul câinilor adulţi, dar cei mai mulţi câini răspund bine programului, mai ales dacă respectaţi regula 8 şi dacă porniţi cu sugestiile de la pasul 3. Ar putea să dureze mult până când câinele va face primul pas, dar cei mai mulţi răspund, într-un final.
Pentru câinii a căror frică e exagerată, există şi alte metode de a-i ajuta să-şi înfrângă teama, dar consider că acelea nu trebuie încercate decât în prezenţa unui specialist, există riscul real ca problema să se agraveze. Din acest motiv, nu le voi prezenta aici.