Cum sa ai un caine perfect!

Mangaierea cainelui

Importanţa

1. Sănătate: Există câteva studii care arată că mângâiatul unui câine poate reduce tensiunea stăpânului şi stimula eliberarea endorfinelor, "hormonii plăcerii".
2. Contact: Pentru câine, mângâierea e un mod de comunicare cu membrii familiei lui. Mulţi câini simt nevoia de contact prelungit cu stăpânul, fie stau cu botul pe acesta, fie acesta trebuie să ţină un picior pe ei în timp ce dorm, de exemplu. Mângâierea e un mod de a exprima activ aceste stări.
3. Comunicare: Un alt motiv pentru care e util să mângâiaţi câinele e că mângâierea poate fi folosită în dresaj, ca recompensă. Nu doar că poate fi oferită practic nelimitat câinelui (spre deosebire de mâncare, de exemplu), mângâierea e mereu la îndemână, nu trebuie să aveţi punga cu mâncare la dv.
4. Calmare: Acţiunea în sine poate calma câinele şi omul, deoarece e o mişcare lentă,care dă încredere şi care poate fi efectuată doar cât timp câinele e calm. Mulţi câini energici sunt opriţi fără probleme prin mângâiere de către stăpâni. Acesta este motivul principal pentru care am scris programul de mai jos, cei mai mulţi nu au nevoie de el, dar tuturor câinilor le este util să ştie să stea liniştiţi în anumite momente, iar mângâierea e un mod foarte bun de a-i învăţa asta.
5. Obişnuire: Programul de mai jos vă va ajuta să obişnuiţi câinele să fie atins pe tot corpul (unii au probleme aici), lucru ce îi va fi folositor când e atins de alte persoane (chiar dacă doar din greşeală, tot se poate întâmpla), la veterinar (curăţarea urechilor, tăierea unghiilor, inspectarea dinţilor), la stilist, dacă îl lăsaţi într-o pensiune sau cu altcineva.


Ce nu e mângâierea
1. Obligaţie: Din păcate, multă lume îşi imaginează că oricărui câine trebuie să-i placă să fie mângâiat şi nu acceptă un refuz, iar câinele învaţă să deteste mângâierile.
2. Certitudine: Unii pui dau senzaţia că nu le place să fie mângâiaţi, din două motive.
Unii încă nu cunosc plăcerea de a fi mângâiaţi: fie stăpânii nu ştiu cum să-i mângâie şi nu au reuşit s-o facă încă, fie au fost bruscaţi cândva.
Alţii sunt foarte energici, iar mângâierea nu e un stimul suficient de puternic, există mereu altceva mai interesant de făcut. Deşi o pot aprecia atunci când sunt obosiţi sau când nu au altceva de făcut, în general nu stau să fie mângâiaţi.
3. Scuză: Mângâierea e un puternic motivator, însă nu poate fi singura recompensă pentru un câine, întrucât nu se adresează şi celorlalte dorinţe ale câinelui. Câinele are nevoie să se joace activ alături de dv, simpla mângâiere nu îi va fi de ajuns. Mulţi îşi închipuie că dacă au mângâiat câinele, i-au acordat atenţia necesară pentru astăzi şi se opresc.


Când nu e indicată
În general, mângâierea poate veni oricând, deoarece e ceva bun. Există însă două excepţii, dacă nu o înţelege ca fiind ceva bun (punctele 1,2,3, 4 şi 5) şi dacă îl recompensaţi prin mângâiere când face ceva ce nu ar trebui să facă, de exemplu când latră, urlă, roade, etc. (punctul 6), când e speriat (punctul 7) sau agresiv (punctul 8).
1. Ca socializare forţată: Deşi e unul dintre cele mai bune moduri de a socializa câinele cu un străin, mângâierea nu trebuie impusă câinelui în acest scop (vezi mai jos). Dacă dă semne că nu se simte în largul lui, nu forţaţi câinele, veţi face mai mult rău decât bine, câinele poate chiar să muşte dacă se simte forţat.
2. Când are dureri: Câinele cu dureri (inclusiv anumite boli) nu trebuie atins, deoarece poate avea o reacţie impulsivă şi muşca.
3. Când doarme: Câinele trezit din somn nu are control complet asupra impulsurilor (ca şi noi) şi poate reacţiona agresiv. Există momente în viaţa lui când nu vrea să fie deranjat, şi chiar dacă nu reacţionează urât, nu înseamnă că îi place să fie sâcâit.
4. Când bea sau mănâncă: Câinele ar trebui să ştie să nu reacţioneze urât când cineva îl deranjează la masă, dar asta nu înseamnă că îi va face plăcere. Lăsaţi-l să mănânce în linişte şi mângâiaţi-l după.
5. Când e surprins: Deşi se întâmplă în general cu persoanele străine, nu cu proprii stăpâni, unii câini se pot speria când simt o mână pe ei si pot muşca instinctiv.
6. Când face ceva ce nu are voie: Când latră, sapă, mârâie, etc. şi îl mângâiem, va percepe mângâierea ca pe o încurajare a noastră să continue să facă ceea ce face.
7. Când e speriat: Dacă mângâierea place câinelui şi dacă o primeşte când e speriat, înseamnă că-l încurajăm să fie speriat.
8. Când e agresiv: Similar, dacă o interpretează drept ceva bun, va crede că-l recompensăm pentru agresivitate.


Ce se poate întâmpla rău
Exact ca mai sus, avem două situaţii de discutat, cea în care nu vede mângâierea ca fiind ceva bun şi cea în care îl încurajăm să facă ceva rău sau neplăcut.
1. Din dorinţa de a face puiul să stea la mângâiat (poate ca să-l calmeze sau să-l domine, sau doar din dorinţa de a se bucura de acesta), unii stăpâni îl ţin cu forţa şi-l mângâie, ca să „prindă gustul", refuză să se joace cu el sau chiar îl ceartă. Foarte puţini reacţionează pozitiv la aceste metode, cei mai mulţi aşa învaţă să fugă de mângâieli.
Mai grav, din dorinţa de a mângâia puiul care nu stă, unii stăpâni îşi fac un obicei din a-l deranja când acesta e „vulnerabil", când e obosit, mănâncă sau când stă liniştit, ca să-l „prindă". Departe de a fi folositor, puiul învaţă că mângâierea e ceva neplăcut care apare când se mai calmează şi el puţin. Prin urmare, sunt mereu încordaţi, mereu atenţi, nu îşi permit să se odihnească decât când sunt singuri. Aceşti căţei pot deveni agresivi la maturitate atunci când sunt atinşi sau chiar fără motiv, din cauza stării de nesiguranţă în care îi aruncăm noi.
2. Reluând ideea de mai sus, presupunând că mângâierea e privită de câine ca ceva bun, dacă e speriat sau agresiv iar noi îl mângâiem, va considera că îl încurajăm să fie astfel, adică să fie speriat sau agresiv. Probabil pare că aceste situaţii sunt rare, dar nu e deloc aşa; situaţiile des întâlnite în care câinii sunt mângâiaţi, deşi nu ar trebui să fie:
câinele care latră, urlă, muşcă sau încearcă în orice alt mod să atragă atenţia;
câinele care se sperie de alţi câini şi e mângâiaţi, aparent ca să-l încurajăm;
câinele care se sperie de un zgomot pe stradă sau de alte situaţii;
câinele care ne mârâie când ne apropiem de mâncare;
câinele care ne mârâie când îşi apără jucăriile;
câinele care mârâie un alt om, din diverse motive.

Program de mângâiere a câinelui propriu
Încep prin a spune că zonele care dau probleme câinilor sunt faţa şi labele. Ei preferă mult mai mult să fie mângâiaţi pe spate sau pe piept. Deşi noi avem tendinţa să-i mângâiem pe cap, să-i tragem de urechi, etc., ei au alte preferinţe şi ar trebui să ţinem cont de ele.
Scopul final al acestui program nu este doar ca puiul să accepte o mână pe el, ci să înveţe să stea cuminte, lucru folositor la veterinar, printre altele.
1. Începeţi cu un control medical, există anumite boli care pot face ca mângâierile (în special pe cap) să provoace disconfort câinelui.
2. Jucaţi-vă cu căţelul. În timpul jocurilor, atingeţi-l uşor pe cât mai multe zone ale corpului puteţi.
3. Nu încercaţi să mângâiaţi câinele când are dureri, doarme, bea apă, mănâncă, când e atent la altceva, speriat sau agresiv, aşa cum am scris mai sus.
4. Nu-i vorbiţi deloc, fiţi calmi şi siguri în mişcări. Dacă e nevoie, puneţi-i lesa şi legaţi-o, dar nu-l reţineţi cu mâinile sau cu corpul. E mai bine să nu-i vorbiţi deloc, mai ales dacă arată semne de disconfort. Folosiţi mişcări calme şi opriţi-vă dacă începe să se zbată, fără să retrageţi mâinile însă, apoi reluaţi după ce s-a calmat. Dacă întoarce capul să vadă ce faceţi, lăsaţi-l, nu vă feriţi, cel mult duceţi mâinile într-o zonă mai "sigură", dacă vi se pare că nu-i convine ce faceţi.
5. Dacă e important să lucraţi cu el (de exemplu, dacă are zone pe corp pe care nu acceptă să fie atins şi la care veterinarul trebuie să ajungă), puneţi-l pe o masă şi lucraţi acolo, nu va putea să plece la fel de uşor. Citiţi şi articolul Ridicarea în braţe pentru a vedea cum să-l obişnuiţi cu statul acolo.
6. După ce aţi ales un moment bun să-l mângâiaţi (respectiv, după ce stă liniştit pe masă), începeţi cu spatele, apoi pieptul, capul, labele. Mângâiaţi-l pe direcţia firelor de păr, nu contra lor. Nu-l trageţi de urechi şi nu faceţi mişcări bruşte.
Acordaţi o atenţie specială picioarelor din spate şi capului, sunt cele mai întâlnite zone în care câinii nu acceptă să fie atinşi.
7. Căutaţi zone de pe corp la care câinele reacţionează (în general sunt faţa şi picioarele din spate). Lucraţi la acele zone, mângâiaţi-l în jurul lor uşor şi recompensaţi-l cu mâncare după asta. Progresaţi încet, apropiindu-vă tot mai mult de acestea. Citiţi şi partea finală a articolului.
8. Opriţi-vă la primul semn că e deranjat şi oferiţi-i ocazia de a-şi reveni, apoi reluaţi.
9. Nu uitaţi scopul declarat a ceea ce faceţi: trebuie să fie ceva ce place puiului. Nu ţineţi puiul mic prea mult (mai ales dacă e pe masă), pentru că nu are răbdare şi va învăţa să-i displacă „şedinţa". 1-2 minute sunt suficiente pentru început, cu puii energici chiar câteva secunde sunt suficiente, iar perioada se măreşte gradat la 1-2 minute. Urmaţi punctul 8.
10. Terminaţi înainte ca puiul să se plictisească şi imediat după începeţi o sesiune de joacă.


Cum ne apropiem de un câine străin
1. Începeţi mereu prin a întreba stăpânul dacă puteţi mângâia câinele. În cazul câinilor comunitari, nu încercaţi să-i mângâiaţi decât dacă dau semne clare că apreciază intenţia dv (dau din coadă, vin spre dv), nu doar că vor ceva ce aveţi în mână.
2. Niciodată nu puneţi mâna pe câinele care e cu spatele la dv, nu vă vede, doarme, bea, mănâncă, e speriat sau agresiv.
3. Nu mergeţi să mângâiaţi câinii care sunt ţinuţi în lanţ sau stau în spatele unui gard, pot avea reacţii imprevizibile.
4. Mergeţi spre câine pe o curbă, venind dintr-o parte, nu direct din faţă; asiguraţi-vă că vă vede venind.
5. Opriţi-vă la 2-3 metri de el şi aşteptaţi să vină el la dv. Vă puteţi lăsa pe vine şi-l puteţi chema. Dacă nu vine, consideraţi că aţi încheiat fără succes operaţiunea. Câinele care nu vine singur la dv o face dintr-un motiv anume, dacă îl presaţi şi mergeţi dv la el, e posibil să-l speriaţi sau să sară la dv.
6. Primul lucru pe care trebuie să-l facă e să vă miroasă, lăsaţi-l 2-3 secunde să facă asta fără să interveniţi. Din nou, dacă nu o face, experimentul s-a încheiat, câinele nu are încredere în dv şi ar fi riscant să încercaţi să puneţi mâna pe el. Deşi e important să vă miroasă întâi, nu înseamnă că dacă a făcut-o sunteţi prieteni, studiaţi-i atitudinea.
7. În acest stadiu, puteţi începe în sfârşit să-l mângâiaţi; duceţi mâna sub nivelul ochilor lui, ca să vă vadă şi mângâiaţi-l pe piept, spate sau sub bărbie, în direcţia firelor de păr. Evitaţi faţa, întrucât puteţi acoperi vederea câinelui cu mâna sau auzul acestuia, făcându-l neliniştit.
8. Nu aglomeraţi câinele într-un colţ, nu vă aplecaţi asupra lui, nu-l ţineţi strâns, pentru că se poate speria.
9. Opriţi-vă din mângâiat şi observaţi ce face câinele: ideal ar fi să ceară din nou atenţie, dar dacă vrea să plece, lăsaţi-l. Va ţine minte că nu l-aţi forţat, ceea ce-l va face să fie mai calm şi încrezător şi poate data viitoare va sta mai mult timp.