Cum sa ai un caine perfect!

Cainii si ridicatul in brate

  Deşi câinele poate aprecia apropierea fizică şi, prin urmare, ţinerea în braţe, nu e ceva ce face instinctiv. Noi (ca şi maimuţele) ţinem copiii în braţe, iar aceştia au un instinct clar de a se agăţa cu degetele. Unul dintre posibilele motive este faptul că aceştia se dezvoltă greu, durează mult până când reuşesc să meargă singuri, iar agăţatul de mamă e o strategie de supravieţuire.
Câinii (şi nu numai) nu procedează aşa.
Spre mirarea multora, ţinutul în braţe nu e ceva ce place câinilor în mod normal, e ceva ce învaţă (sau nu) pe parcurs. Surprinderea vine din faptul că ridicarea în braţe e privită ca un semn de afecţiune din partea noastră şi ne e greu să concepem că un câine ar putea interpreta-o altfel.
Cei mai direct expuşi sunt puii şi câinii de talie mică.

Motive pentru teama câinelui

Motivele pentru care câinele se poate speria când e ridicat în braţe sunt:

pierde orice urmă de control al corpului său, nu poate determina direcţia de mers sau viteza,nu poate evita posibile pericole,daca se sperie dintr-un motiv anume, teama va fi mărită pentru că nu poate scăpa,nu se poate mişca,poate oricând să cadă (simte că nu e ţinut stabil, mai ales de copii),simte că vă e frică de ceva şi că de-asta îl luaţi în braţe.

Cei care se sperie nu mai ajung să constate că stăpânul le oferă siguranţă de fapt, pentru că sunt prea speriaţi.

Motive pentru care îi luăm în braţe

Câteva dintre motivele pentru care câinii sunt ridicaţi în braţe:
1. Afecţiune, în fond aşa procedăm şi cu copiii.

2. Încercarea de scăpa căţelul de un pericol (vin alţi câini spre voi).  

3. Dorinţa de a domina câinele  

Utilitatea obişnuirii câinelui să fie ridicat

Până acum, am argumentat ideea că ridicarea câinelui e nenaturală pentru el. Cu toate că acest lucru e adevărat, e la fel de adevărat că în unele situaţii e esenţial ca acesta să accepte să fie ridicat fără să se opună sau să se sperie. Unele situaţii sunt relativ rar întâlnite, de exemplu, mergeţi cu câinele pe munte şi trebuie să-l ridicaţi într-un loc unde el nu poate ajunge altfel.
Altele însă fac parte din viaţa câinelui, ca vizita la medicul veterinar şi ridicarea pe masa acestuia, pentru a fi examinat.
O altă situaţie în care articolul de faţă poate fi folositor este urcarea câinelui în maşină, dacă acesta nu sare în ea.

Reguli pentru om

1. Copiii nu ar trebui să ridice puiul decât când arată clar că înţeleg regulile care urmează, doar dacă au forţa necesară şi doar dacă pot fi supravegheaţi, măcar primele dăţi. Cele mai multe probleme apar de aici, copiii ridică puiul neatent, îl ţin nesigur în braţe, etc., iar acesta se sperie.
2. Nu ridicaţi de la sol un câine decât dacă îi puteţi susţine greutatea fără probleme; luaţi în calcul smucituri şi mişcări violente, nu un câine cuminte. Dacă nu puteţi asigura acest aspect, nu ridicaţi deloc câinele; dacă o faceţi, există un risc real să sperie şi să reacţioneze imprevizibil, chiar dacă până atunci accepta fără probleme, pentru că simte că nu e în siguranţă.
3. Nu ridicaţi câinele păcălindu-l, din contră, asiguraţi-vă că vă vede şi înţelege ce se întâmplă. Aveţi nevoie de cooperarea lui, nu să-l fentaţi.
4. Nu ridicaţi câinele care doarme, mănâncă sau face orice altceva, daţi-i timp să vadă ce vreţi să faceţi, altfel poate reacţiona imprevizibil.
5. Mişcările cu care ridicaţi sau coborâţi câinele trebuie să fie calme, sigure, nu bruşte sau dificile din cauza greutăţii mari a câinelui.
6. Pe tot parcursul „şedinţei", atitudinea dv trebuie să fie cea a unui om calm, sigur pe el şi atent la ceea ce face.
7. Nu vorbiţi deloc câinelui; deşi îl puteţi ajuta, există riscul să interpretaţi greşit situaţia şi să-l încurajaţi, de fapt, să-i fie frică. Cel mai sigur (dacă lucraţi singuri, fără ajutorul unui dresor) este să nu-i vorbiţi deloc.
8. Nu-l certaţi, orice ar face, ceea ce-i cerem noi e total nenatural pentru el şi e de aşteptat să nu fie încântat la început.
9. Dacă are reacţii agresive, apelaţi la un dresor şi abandonaţi încercările de a-l obişnui cu ridicarea de pe sol.

Program pentru ridicarea în braţe

1. Începeţi prin a înclina câinele spre dv de câteva ori, ca să se sprijine pe dv (preferabil pe piept, depinde dacă sunteţi în picioare sau nu, depinde de talia câinelui, etc.) şi oferiţi-i o recompensă la sfârşit, dacă a avut probleme. Scopul este să-l obişnuiţi să se încline spre dv când îl ridicaţi, nu în altă direcţie, pentru stabilitate mai bună. După un timp, câinele va începe să se împingă singur în dv, doar atunci puteţi trece mai departe.
2. Cu căţelul sprijinindu-se de dv, puneţi-i o mână în jurul pieptului şi alta în jurul spatelui picioarelor şi ţineţi-l ferm (dar nu cu forţă prea mare) timp de 1-2 secunde.
3. Eliberaţi-l doar cât e calm (punctul acesta e important) şi recompensaţi-l.
4. Evaluaţi-i atitudinea: dacă vă mârâie sau dă alte semne de agresivitate, opriţi-vă şi apelaţi la un dresor. Nu treceţi mai departe decât când căţelul acceptă să fie ţinut astfel fără probleme.
5. Măriţi gradual timpul cât îl ţineţi aşa până la 10 secunde, recompensându-l aleator.
6. Ridicaţi-l uşor de la sol câţiva centimetri; nu mai mult, fără mişcări suplimentare, strict în plan vertical.
7. Începeţi să-l coborâţi doar când e calm, când nu se zbate. De fiecare dată când începe să se zbată, opriţi-vă şi aşteptaţi-l să se calmeze, apoi continuaţi.
8. Chiar dacă a ajuns cu labele pe sol, eliberaţi-l doar când e calm.
9. Oricât s-ar zbate sau ar plânge, nu-i daţi drumul şi nu-l coborâţi decât când e calm, dacă aţi ajuns în situaţia asta. Dacă îi daţi drumul când se zbate, va învăţa că aşa poate „scăpa", iar data viitoare se va zbate şi mai rău, putând să ducă la accidente. Refaceţi paşii anteriori, undeva aţi mers prea repede.