He and She ||Dramione

Capitolul 4

Eram atat de obosită, încât nici nu am mai ascultat ce a avut de zis profesoara -pardon, directoarea- McGonnagall. Asta nu e specific Hermione, dar eram foarte obosita. Stăteam cu ochii inchiși. Chiar când mai aveam puțin și adormeam, aud niște cuvinte care îmi atrag atenția:
-Ești de acord, Hermione?

M-am panicat. Nu puteam să îi zic că nu am fost atentă.
-D-da, doamnă, e o idee nemaipomenită.
Ea se uită suspicios la mine, apoi zice:
-Bun, deci așa rămâne. Hermione, sper că ai reținut. Elevi, ne vedem mâine la ore.
Cu ce fusesem de acord? Mă rog...
Mă ridic de pe scaun și strig cu puterea care îmi mai rămăsese:
-Cei de anul întâi, aici!
Îi conduc la Doamna Grasă și zic:
-Sivulus Sijeu.
-Corect.
Portretul se dă la o parte, iar eu îi las pe pici să intre primii. Când am vrut să intru și eu, brusc tabloul revine la loc.
-Tu nu ai voie.
-Poftim?
-Ești una din Cei Patru. Nu mai ești la Cercetași. Dupa ce îți vei prelua indatoririle, vei putea intra oriunde.
-P-poftim?
-Du-te la etajul trei.
-De ce?
Dar nu mi-a mai răspuns.
Nu mai eram la Cercetași? Trebuia să fiu mai atentă la ce a zis McGonnagal.
După ce mă gândesc puțin, decid sa o ascult pe Doamna cea Grasă și să merg la etajul 3.
Eram foarte obosită. Mergeam exact ca un zombie. Noroc că învățasem bine holurile.

Era foarte intuneric acolo. Începeam să mă întreb daca Doamna cea Grasă nu mă mințise ca să scape de mine. La un moment dat, am impresia că cineva mai este cu mine pe acele holuri. M-am panicat, așa că am început să fug. Deodată dau peste cineva și cad pe jos.
-Cine este? șoptesc eu îngrozită.
-Nu un sânge-mâl, cu siguranță.
-Malfoy. Ce naiba faci aici?

Draco P.O.V

-Nu un sânge-mâl, cu siguranța.
M-a durut rău după ce am zis cuvintele acestea dar trebuia să o țin departe. Pentru siguranța ei.
-Malfoy. Ce naiba faci aici?spune ea furioasă.
-Același lucru pe care îl faci și tu.
-Adică?
-Tu nu știi ce faci?zic eu.
-Doamna cea Grasă mi-a zis să vin aici.
Eu îmi dau ochii peste cap și zic.
-Decât să o asculți pe baba aia care teoretic e doar un tablou, mai bine ascultai o babă reală, adică McGonnagal.
-Cum îndrăznești să o faci babă?! Tu chiar nu ai bun-simț?
-Credeam că ai nevoie de ajutor având în vedere că nu știi ce faci. Dar se pare că nu. Descurcă-te singură.
Mă îndepărtez de ea, dar după câteva secunde aud o șoaptă.
-Draco, ajuta-mă.
Mă uit la ea, apoi rânjesc:
-Doar dacă spui cuvintele magice.
-Avadakedavra?spune ea ironica.
În momentul acela din bagheta ei tâșnește vraja care se izbește de perete.
-Ai înnebunit?zic eu.Ai fi putut să ma omori!
-S-scuze! se bâlbâie Hermione. Nu am vrut! Chiar nu am știut că...
-Lasă asta. Urmează-mă.
Mergeam pe holurile întunecate, când mă întreabă:
-Chiar nu am fost atentă la ce a zis McGonnagal. Îmi explici și mie, Malfoy?
-Nu, răspund eu scurt.
-...
O conduc la camera unde am înțeles că ne-a chemat McGonnagal și îi zic:
-Nu scoate nici o vorbă. O să se supere rău pe tine dacă află că nu ai fost atentă.
Apoi deschis ușa și intrăm. Acolo Am fost uimit să văd cấ nu era doar o cameră. Era o vilă întreagă. Adică interiorul uneia. Avea două etaje. Două camere sus, două jos și o sufragerie și un living la parter.Nu m-am putut abține și am zis:
-Wow!
Eu aveam o casă mult mai mare dar sadică. Această "incăpere" îți aducea un sentiment de căldură și de comfort.

Observ însă ceva care mă aduce cu picioarele pe pământ. McGonnagal și alți doi elevi pe care îi cunoșteam vag de la meciurile de Vâjthaț. Unul era de la Astropufi și celălalt de la Ochi-de-Șoim.
-Ați întârziat 15 minute, spune aspru McGonnagal. Voi fi nevoită să vă pun să spălați vasele din Sala Mare.
-N-ne scuzați, spune Hermione mai. Pedepsiți-mă pe mine!spune Hermione mai panicată ca niciodată. Eu l-am ținut pe Draco. Am căzut și...
-Nu, zic eu. Eu am ținut-o din răutate. Am vrut să o fac să întârzie.
Hermione se uită la mine mirată. Da, Draco Malfoy am mințit pentru a salva o fată. Directoarea zice:
-În cazul ăsta, domnule Malfoy, mâine după cină veți spăla vasele.
-Dar credeam că se spală singure prin magie.
-Păi, de data aceasta cred că putem face o excepție, zâmbește.
Continuă: