He and She ||Dramione

Capitolul 2

Oameni buni cartea asta cred ca e cea mai inspirata alegera ce puteam să o am! In mai putin de 24 de ore am facut 2 urmăritori! Asta e ceva... cel putin pentru mine.

***
Peste doua luni Hogwarts era deja refăcut. Asta datorită faptului că toți elevii și profesorii au contribuit. Mulți dintre elevii care trebuiau să fi terminat deja școala voiau să se întoarcă să facă și anul șapte.

La fel si Harry, Ron și Hermione. Dupa ce au fost eroii din războiul cu Voldemort, aceștia au fost primiți cu aplauzele pe peronul 9 și 3/4.
-Crezi că o să fie...diferit?întrebă Ron.
-Probabil că da. Toată lumea se holbeaza la noi.
-Hermione, eu pățeam asta în fiecare zi in anul 5.
-Știu Harry, știu, dar măcar de data asta se holbează într-un sens bun.
Cei trei urcară în tren și își luară ultimul compartiment ce rămăsese gol. Hermione se aseză la geam, Ron in fața ei, tot la geam, iar Harry lângă Ron.

Toată lumea știa cine este Draco Malfoy. Când îl vedeau, unii fugeau, iar unii șușoteau:
-Uite-l pe Devoratorul Morții. Chiar mă întreb cum de l-au lăsat să se întoarcă la Hogwarts.
Nimeni nu își amintea cum se răzvrătise impotriva tatălui său și a lui Voldemort și cum până la urmă a luptat de partea binelui. Parcă cineva le făcuse tuturor o vrajă "Obliviate".
Obliviate. Cuvântul asta îi bântuia mintea. Dar nu îi părea rău pentru ceea ce făcuse. Salvase singura ființă pe care reușise vreodată să o iubească. Și asta îl facea împăcat.

Draco P. O. V

Am ajuns pe peronul 9 și 3/4. Cum am pășit acolo, s-a făcut liniște. Oamenii se dădeau la o parte unul câte unul ca să trec eu. Vreo 5-printre care si părinți-au urlat și au fugit.
Unora le era frică de mine. Alții pur și simplu mă urau, iar alții...cei drept foarte puțini ma simpatizau. Aceia erau, logic, Viperinii din anul meu.
Dar dintre toți, absolut nimeni nu își amintea ce făcusem bun. Oamenii-mă refer si la Încuiați și la vrăjitori-nu își amintesc decât părțile rele. Indiferent despre ce ar fi vorba.
Adică să zicem ca un copil a spart o vază, dar după a strâns frumos cioburile și le-a aruncat la gunoi, apoi a fost la magazin să cumpere din banii lui o vază nouă. Ei bine, toată lumea își va amintii doar ca puștiul a spart o vază.
Așa și eu... numai ca la mine e mai grav.
Mă urc în expresul Hogwarts. Nu mai era niciun compartiment liber. Eram sigur că nimeni nu mă va primi așa că am rămas le hol. Dintr-un compartiment, iese "Cicatrice" Adică Harry Potter, e inutilă explicația defapt dacă tu cbiar ești fan.  și nu mă vede. Se duce la baie, apoi, când se întoarce se uită ca tâmpitul la mine, apoi intră înapoi în compartiment. După cam un minut, iese și vine înspre mine. Îmi zice:
-Malfoy, hai cu noi în compartiment.
-Potter, nu cred că am nevoie de "mila" ta.
-Păi vei avea nevoie de ea când o să treacă căruciorul cu dulciuri pe aici.

Era greu să recunosc, dar avea dreptate. Dacă mă vedea pe hol femeia aia care aduca dulciurile m-ar fi dus în locomotiva trenului să pun cărbune pe foc. Câțiva Viperini au mai pățit asta. S-au întors cu carbune pe față și arsuri.
Mă uit la "Cicatrice" urât și îi zic:
-Bine, Potter.
Urăsc că a câștigat. Totuși, văd în ochii lui că el nu a uitat ce am făcut. Nu, nu sunt gay. Oricum, mi se pare că, dintre toți, Potter înțelege. Și asta mă face să mă simt ciudat. REPET, NU SUNT GAY.
***
626 cuvinte