Emo Girl - The Past

Nu sunt Emo. Sau poate ca sunt....

Pai,ar cam fii povestea unei fete de generala,care,realizeaza ca de la un timp devine mai trista,mai                            inchisa in ea iar actiunile pe care le facea nu erau tocmai normale. 

Fara iubitul sau langa ea,fara prieteni si fara o mama iubitoare,ce va ajunge sa faca fata intr-un sfarsit? 

 

                            

Nu imi venea sa cred ca eu chiar faceam asta. Simteam cum o durere rece imi cuprindea incheietura mainii. Si cu toate ca ma durea,sufletul meu era si mai distrus. Am continuat,pana cand am auzit un ciocanit in usa. Era tata

-Nu am mai auzit niciun zgomot si m-am ingrijorat. Alex,esti bine?

Ascunzand lama si servetelele folosite ii raspund dupa cateva minute de tacere:

-Da tata,sunt bine. Cred ca atipisem putin. 

-Bine scumpo,daca ai nevoie de ceva,eu sunt in living. 

-Ok tata.

Se auzira pasii care se indepartau,un semn bun pentru mine. Chiar daca nu imi place sa il mint pe tata,totusi nu-i pot spune ceea ce fac,ar spune ca sunt nebuna si m-ar duce la spital. Da,acesta era tatal meu: un barbat de vreo 40 si ceva de ani,care nu isi intelegea fiica,nu o ajuta sau incerca in vre-un fel. Avea o masca de om bun,de la care nu iti puteai da seama ca si-ar omori sotia in fata propiului copil,la o varsta frageda. Era un om nesuferit,nesimtit si orgolios. Chiar daca el credea ca nu stiu ceea ce s-a intamplat cu adevarat cu mama,se inseala amarnic. Acele imagini imi bantuie visele in cele mai multe seri,facandu-ma sa tremur doar cand ma gandesc la asa ceva. Imaginea mamei insagerata iar tata nefacand nimic inafara de a se uita cum suferea. Nimic nu imi putea rupe inima mai mult de-atat. Trecand peste viata mea anormala,cred ar avea si parti bune. Cum ar fii faptul ca iubitul meu este cea mai dulce persoana cunoscuta vreodata. 

       In timp ce eu eram cu mintea-n 7 parti,se auzi telefonul meu sunand. Era el :3 .

-Hey,Alle,ce faci?

-Hey. Mai nimic,tu? Cum ai reusit sa scapi de Miha? (Miha era sora sa mai mica cu vreo 3 ani. Adica avea 13 ani)

-Cu greu,dar stii ca as face orice macar sa-ti aud vocea macar putin. 

-Stii cum sa faci o fata sa se simta mai bine :"3. Dar de ce esti trist? 

-Nu sunt trist.

-Ba da,se observa dupa vocea ta. (Mdeah,nu stiu cum sunt alte cupluri,dar noi putem sa ne dam seama de starea celuilalt,doar auzind-ne vocea )

-Ba nu,nu sunt trist....

-Nu ma minti,stii ca nu imi place cand faci asa...

-Ok,da,ai dreptate. Sunt trist. 

-De ce? Ce s-a intamplat? 

-Eu..Trebuie sa-ti spun ceva...

-Spune-mi,nu ma voi supara orice ar fii. 

-Eu..Ma mut. Plec cu parintii in Italia,nu stiu ce-a facut mama cu serviuciul de plecam,nu am fost prea atent la ceea ce imi spunea.

-....(Simteam cum corpul meu era plin de neliniste si singuratate. Acum chiar ramaneam singura. Niciodata nu am avut prieteni adevarati,deci era singura intr-o lume fara sens)

-Te rog sa nu fii trista. Vom tine legatura intotdeauna,vom vorbii,ne vom vedea la camera,vom glumi si vom rade. Iar cand voi fii major voi putea sa revin in tara,ma voi intoarce la tine.

-Dar...Dar nu v-a mai fii la fel. Iar parintii tai nu cred ca vor fii eacord cu asta si nu vreau sa ma pun intre tine si parintii tai. Mai bine ar fii sa nu te mai complici,sunt absolut sigura ca vei gasii o fata mult mai frumoasa,amuzanta,draguta si care sa nu fie lasa,asa ca mine. Cel mai bine ar fii sa-i punem capat. Te iubesc mult si nu te voi uita niciodata! 

Pana sa mai apuce sa spuna ceva am inchis telefonul si simteam cum pe fata mea curgeau siroaie de lacrimi. Nu imi venea sa cred ce se intamplase in ultimele cateva minute. Dar nu cred ca mai conta acum...Deja facusem alegerea si cred ca mai bine il vad fericit langa altcineva decat abatut de ganduri si trist langa mine. 

Mi-am pus castile in urechi,am dat la o melodie care sa ma faca sa ma simt mai bine,m-am intins in pat invelindu-ma cu patura. Urmatoarea zi aveam romana prima ora. Ce mai zi...