Cinci.

509 43 19
                                    

Mă trezesc obosită și cu lacrimi in în ochi. am visat ceva,dar nu mai știu ce de data asta...Tot ce știu este că Alex era in vis.

Mă ridic în capul oaselor,și îmi aduc aminte de îmbrățișarea de aseară. Stai puțin..el a adormit în pat cu mine! Sunt roșie toată acum. Câteodată aș vrea să nu mai fiu așa,să nu-mi fie rușine sau frică de cineva.De fapt,urăsc aproximativ totul la mine.

"La naiba! " spun încercând să îl prind pe Mițu care tocmai plecă de lângă mine,îndreptându-se către balcon. "Se pare că nici pentru pisică nu-s destul de bună. Dar Alex unde este?"

Mă ridic leneșă de pe pat și merg până pe balcon. Acolo era o măsuță cu trei scaune care o înconjurau și niște uscătoare îl altă parte. În rest,nu mai era nimic. Priveliștea era drăguță,vedeam grădina din spate cred. Erau o groază de plante afară,unele fiind puse în seră. Nu știu ce plante sunt,dar îmi plac. Nu prea le am cu biologia.

Punându-mă pe unul dintre scaune,simt cum mă gâdilă ceva la gleznă. Era doar Mițu. Mă aplec și îl ridic punându-l pe picioarele mele.

"Cine-i pisicul meu adorabil?" spun în timp ce îl mângâi.

"Eu,desigur." Întorc privirea și îl văd pe Alex stând cu două căni în mână. Mirosea a ciocolată caldă. Vine spre mine și îmi pune în față una dintre căni apoi se așează la masa.

"N-aș prea crede asta. Și mulțumesc pentru ciocolată! "

"Cu plăcere,dar trebuie să o bei repede,avem treabă."

"Ce treabă? Ce facem? "Într-un fel vroiam să fac mai multe cu el,nu știu de ce,dar chiar pare o persoană bună. Plus că stau la el în casă,deci sper mai mult ca el să fie o persoană bună.

"O să mergem să facem câteva cumpărături. Să îți luăm câteva haine și vom mânca și o pizza sau altceva. Deci,mai pe scurt,vom ieși. "

"De ce? Nu vreau să merg undeva unde o să îți cheltui din nou banii pe mine,eu fiind ca un copil. Plus că nu vreau să-ti stau pe cap,cum am fost aseară ..."  Spun în timp ce îmi las privirea în jos și încleștez pumnii strâns. Mă simt atât de penibil în fața lui,mi-am adus aminte de faza aceea,și acum..mai bine tăceam. Și la naiba,sunt bipolară rău.

"Cum adică? Nu am nicio problemă să îmi cheltui banii pe o prietenă,nu o copilă. Și aseară..Am fost nervos pentru că nu suport să-mi spună cineva ceva legat de fumat. Deci..Cred că-mi pare rău. Mă ierti?" Eu doar tăceam,nu știam ce să spun. "Dar nu-mi pare rău fiindcă aseară am adormit îmbrațișându-te,amândoi fiind în același pat. "

Se ridică de pe scaun,mă mângâie pe cap,apoi îmi ridică bărbia. Eu îmi întorc (,) capul iar el îmi mușcă nasul tare. Eu tresar imediat și sar de pe scaun odată cu Mițu la o distanță destul de mare de el. Obrajii îmi fierbeau de rușine,și îmi venea să îl bat pentru că mă tachinează așa.

" D-De ce ai făcut asta?" Spun eu bâlbâindu-mă.

"Fiindcă vreau să te uiți în ochii mei ca să-mi spui cu sinceritate dacă mă ierți,nu vreau ca tu să fi supărată pe mine."

Mă uitam la el,și era atât de serios. Nu îmi place deloc când persoanele sunt serioase,mă fac să mă simt nașpa.

" Nu mai sunt supărată. Acum lasă-mă să plec..." spun în timp ce încerc să plec de acolo,însă el mă oprește.

"Vrei măcar să facem ceva? Jucam un joc,si dacă pierzi tu,ieși cu mine. Dacă pierd eu,te las să mergi acasă. Cum sună?

"Hmm,cred că ar fi okay,cum nu pierd niciodată la jocuri." Sau așa era înainte,când aveam prieteni..

"Okay,jucăm un vs pe lol. Am două conturi,unde sunt gold și silver. Tu îl vei lua pe cel mai mare,adică gold,care are mai mulți campioni din care vei alege. Vrei? "

"Sigur,why not? " spun în timp ce el zâmbește la mine. N-am mai jucat până acum,dar nu cred că-i atât de greu.

Merg după el,jos pe scări,și ajungem într-o cameră blocată fonic,unde erau rafturi cu laptop-uri,câteva birouri cu calculatoare,dulăpioare și un mini-frigider.  Din nou,o cameră spațioasă și scumpă.

"Wow.." este tot ce pot spune.

"Drăguț,nu? "

"Foarte. "

Îl privesc luând câteva doze de cola din frigider în brațe și apoi se așează la un calculator.

"Ai jocul în toate calculatoarele?" spun în timp ce iau o doză și o deschid.

"Da,pune-te la cel din spatele meu. "

" Okay."

El îmi deschide calculatorul și intră pe joc. Îmi explică ce trebuie să fac,apoi se pune pe scaunul lui,punându-se pe poziție. Eu îmi pun căștile.

"Să înceapă distracția atunci!

Nu știu dacă e bun..Totuși,sper să vă placă,chiar dacă e scurt. Aștept critici :3.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jan 25, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Emo Girl - The PastUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum