Patru.

481 36 8
                                    

Pur și simplu ador pisicile si nu mă pot abține deloc atunci când văd una,așa că acționez fără să gândesc și ii iau pisica lui Alex in brațe strângând-o tare la piept.

Are o blană așa de moale si mătăsoasă. De obicei,pisicile fug de mine,dar se pare ca ea mă place destul de mult,fiindcă atunci când o mângâi,toarce.

"De fapt...E un motan" mă informează Alex cu o mutră care ar face ravagii într-un film de comedie.

"Tot e pisică pentru mine. Le iubesc. Dar niciodată nu am putut avea una fiindcă tata este alergic. Si cum de ai o pisică atât de drăguță? Nu mi te imaginez jucându-te cu ea,tu fiind o creatură atât de ..."

"Atât de cum?"

"Atât de stresantă." Observ cum îi apare un rânjet pe buze,și vrea apoi să spuna ceva,dar îl acopăr."Deci,eu unde o să dorm?"

"Păi,poți dormi cu mine dacă vrei." Spune fără vreun pic de jenă.

"Am altă opțiune?"Spun jenată și totodată uimită de tupeul său. Mă simt atât de mică și neajutorată acum,totuși nu știu de ce.

"Păi,dacă îți este chiar atât de frică de mine,poți dormi în altă cameră,fără prietena ta cea bună la care ții atât de mult."

"Nu-mi este frică...Doar că m-aș simții mai bine dacă aș dormi la o distantă de cel puțin 4-5 metri față de tine,fiindcă ești atât de 'neînfricat'. " Mai bine rămâneam acasă la mine,m-aș fi simțit mult mai bine.

"Am două paturi în cameră,nu-i problemă." Faptul că spune asta atât de serios,uitându-se în ochii mei,mă cam sperie. 

"Bine,dar doarme și ea cu mine." îi zic, arătând spre pisica din brațele mele.

"Bine. Și ca să știi,numele lui este Mițu.Și din nou,este un motan. "

"Okay , Mițu e pisică. Am înțeles." Spun,și începe să îmi apară un zâmbet tâmpit pe față.

"Văd că mai bine o las moartă cu tine. Hai sus,e cam târziu și mâine avem multe de făcut."

"Adică?" Mă cam sperie chestia asta. De obicei,el mă duce numai unde nu vreau din câte observ. Și e nașpa.

" Vei vedea mâine. " Îi apare un zâmbet foarte blând și dulce pe chip. Aproape că pot spune că îmi place. Zâmbetul. Doar zâmbetul lui. El este doar un șarpe veninos care vrea să pară bun cu mine,deci trebuie să stau totuși departe de el.

"Am o presimțire proastă în legătură cu ziua de mâine." Il urmăresc urcând pe scări.

" Nu ai de ce. Nu sunt o persoană așa de rea precum crezi tu. " Spune deschizând ușa de la camera lui. Cum intru simt un miros dulce de vanilie. Iubesc vanilia. Camera lui e la fel de uimitoare precum mă așteptam,mai ales fiindcă e spațioasă și curată.  Și simplă. Foarte simplă. Tapetul este negru,cu mici modele de culoare albă .Este un contrast drăguț. Mobilierul său este este format din două paturi de mijloc,cu noptiere în stânga și dreapta paturilor,un birou mare,de culoare neagră,cu un scaun din piele și mai multe alte chestii. Oricum e tare.

"Deci,cum ți se pare?" Vocea lui mă scoate din gândurile mele despre cum aș putea să mă joc cu Mițu pe paturile ce par atât de moi și confortabile.

"E...Drăguț. Dar am o întrebare." Mă așez pe unul din paturi și o pun pe Mițu lângă mine.Se pare că a adormit în brațele mele.

"Ai nevoie de ceva? Tampoane?"

"Ce?! Nu,idiotule..." Spun aproape în șoaptă fiindcă sunt atât de rușinată din cauza lui. Ce este greșit cu băiatul ăsta??!

"Atunci? Și nu cred că trebuie să te ambalezi așa fiindcă știu și eu ce e ăla ciclu. " Se așează pe celălalt pat cu o față încruntată.

Emo Girl - The PastUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum